În cadrul momentului de formare, folosindu-se de un material power-point, pr. Felician ne-a introdus în lumea deosebit de grea, dar în acelaşi timp şi frumoasă, a aceea ce înseamnă viaţa de familie autentică, aceea bazată pe întrajutorarea reciprocă.

Isus, spunea părintele, intrând în casa lui Petru, a găsit-o pe soacra acestuia zăcând la pat, cu febră. Isus îi întinde mâna şi o vindecă, iar ea se ridică şi începe să slujească.

Oare de ce tinerii îndrăgostiţi, logodnici şi mirii, în cadrul celebrării sacramentului Căsătoriei, îşi dau mâna sau se ţin de mână? Oare nu cumva pentru că acest gest prefigurează ceea ce ar trebui să urmeze întreaga viaţa?

Ştiţi dumneavoastră, a continuat părintele, cât valorează o îmbrăţişare sau o simplă ţinere de mână între soţi? Dacă Isus a făcut atâta bine folosindu-se de mâini, soţii, de ce nu s-ar ţine de mână? De ce se ruşinează soţii să meargă de mână?

Isus a vindecat-o pe soacra lui Petru, iar ea s-a ridicat să slujească. Logodnicii, mirii şi mai apoi soţii, trebuie să aibă curajul să meargă de mână, un gest care, dincolo de faptul că i-ar apropia mai mult, i-ar determina să se şi ajute reciproc, să se slujească!

Întâlnirea a continuat cu vizionarea unui film motivaţional care a avut rolul de a întări materialul prezentat în cadrul formării, după care programul a continuat cu celebrarea Sfintei Liturghii.

Momentul „agapic” a fost acela care a încheiat întâlnirea, fiecare din familiile participante primind înainte de plecare un joc reinterpretat şi adaptat, numit „Piticotul familiei”, de jucat între soţi.

În ciuda vremii geroase de afară, şaptesprezece familii au găsit câteva ore să se „încălzească” cu mesajul frumos dedicat nouă, soţilor.

Vii mulţumiri părintelui Felician, echipei generoase şi disponibile de la Centrul „Gaudium et Spes”, părinţilor parohi care ne-au sugerat ideea participării, dar şi episcopului care încurajează pastoraţia familiei.

Claudia şi Mihai Mîrţ

Sursa: ercis.ro