Foto: ercis.ro

Obişnuiţi cumva, cu acel ritm alert şi agitat al vieţii, riscăm să transformăm credinţa noastră într-o înşiruire de practici şi prezenţe, bifate în programul nostru aparent aglomerat. Şi este bine totuşi, că astăzi, în tot pustiul de oferte avem şi şansa de a sta cu Domnul la un scurt popas. E greu să faci tăcere în tine şi în jur, e greu, dar imposibil nu!

O Crux, ave spes unica!” (O, Cruce, unica speranţă!). Probabil Edith Stein (Sfânta Benedicta a Crucii) nu şi-ar fi închipuit că aceste cuvinte izvorâte din sufletul ei nobil, în timp ce era torturată în lagărul de exterminare de la Auschwitz, vor fi inspiraţie şi reflecţie pentru un grup de familii dintr-un sătuc din România. Şi la fel de probabil, că acest lucru nu ar fi fost posibil dacă părintele Lucian Horlescu nu ar fi venit cu această sugestie pentru noi.

Pentru unii dintre noi, debutul zilei în capelă a fost ceva ce nu se poate explica, un fel de timp oprit în loc. Un special moment de rugăciune şi adorare a Sfintei Cruci. O împletire de citate din Sfânta Scriptură, alternate cu refrene şi tăcere. O binecuvântată dimineaţă când parcă şi natura în acel context ne-a ajutat. Pentru că a fost mult timp absent, trecând orice obstacol, s-a strecurat să ne cuprindă soarele. Şi bine ne-a făcut prezenţa lui!

Pentru alţii, debutul zilei a predispus la reconciliere în sacramentul Spovezii sau la o reflecţie personală. Am mai surprins emoţia şi bucuria unei revederi cuprinsă într-o strânsă îmbrăţişare. Am observat apoi ce înseamnă o cafea împărtăşită cu oameni dragi, care, în ciuda atâtor îndatoriri şi griji, au profitat de această oportunitate de a se întâlni.

Tot acest climat de familiaritate ne-a condus din nou împreună, în jurul Sfântului altar, la Sfânta Liturghie. Pentru că doar acolo, participând la masa Cuvântului şi a Euharistiei, primim hrana spirituală care să ne ajute să ne continuăm drumul vieţii, acceptând limitele şi vulnerabilităţile noastre, purtând cu demnitate crucea de fiecare zi.

După momentul de bucurie şi comuniune pe care l-am trăit în jurul mesei de prânz, ne-am continuat programul de după amiază aşa cum a fost planificat.

Ne-am bucurat de prezenţa păstorilor comunităţii care au fost un timp cu noi, în ciuda programului duminical aglomerat. E mai uşor să ducem crucea împreună, spune părintele paroh. E mai uşor atunci când simţi că nu eşti singur şi că oricât de grea ar părea crucea, o ducem altfel, păstor cu a sa turmă, împreună.

A urmat mai apoi meditaţia de după amiază, când poate am primit răspuns la toate acele întrebări fără răspuns care de multe ori ne tot puneau pe gânduri.

Nu ar fi putut Dumnezeu să-l facă pe Fiul său să nu moară? Istoria mântuirii s-a petrecut aşa cum s-a petrecut, spunea părintele Lucian, şi noi trebuie să o acceptăm aşa.

Ar fi putut Dumnezeu să aleagă o altă cale de mântuire? Ar fi putut, dar acesta a fost planul lui Dumnezeu de mântuire.

De ce Crucea e unica speranţă? Pentru că este calea pe care Dumnezeu a ales-o pentru a ne mântui.

Fără Cristos, crucea noastră sau orice suferinţă nu ar avea sens. Dacă o acceptăm şi îi dăm sens, ea poate deveni participarea noastră la opera sa mântuitoare.

Crucea icoană de la San Damiano adusă din comunitatea fraţilor franciscani din Roman, a fost reperul nostru. Pusă în centrul celor mai importante momente de peste zi, imensitatea ei şi stilul neobişnuit ne-a făcut curioşi să ne apropiem mai mult, să o privim îndeaproape şi să ne închinăm în faţa ei, să o înţelegem.

Francisc, mergi şi repară Biserica mea! Greu i-a fost atunci Sfântului Francis să înţeleagă mesajul Răstignitului care-i vorbea de pe această cruce.

Cu siguranţă greu este pentru fiecare dintre noi să acceptăm şi să purtăm crucile noastre zilnice. Dar iubirea este mai puternică şi trebuie să iubim chiar şi atunci când doare.

Care ar fi mesajul zilei? Ia-ţi cinci minute în fiecare zi pentru a contempla… Crucea.

Mulţumim Domnului pentru acest timp binecuvântat trăit împreună. Mulţumim, de asemenea, părintelui Lucian Horlescu pentru însoţire şi păstorilor noştri care susţin şi încurajează aceste iniţiative. Fraţilor Şcolilor Creştine le mulţumim pentru găzduire şi, de asemenea, le mulţumim tuturor binefăcătorilor care ne-au susţinut pentru bunul mers al acestei zile de reculegere.

În numele grupului de familii din Pildeşti vă dorim din inimă sărbători pascale binecuvântate.

Gabriela Mărtişcă

Sursa: ercis.ro