Tabăra familiilor de limba română – Rusca Montană 2026
Tabăra ne-a amintit că a fi împreună nu înseamnă doar a împărți același loc, ci a ne deschide unii către ceilalți, a ne asculta, a ne susține și a ne bucura de darurile pe care fiecare le aduce în comunitate. Tema „O singură inimă și un singur suflet” a devenit astfel mai mult decât un titlu: a fost o experiență trăită împreună.
Foto: gerhardus.ro
Timp de patru zile, zece familii s-au întâlnit la casa Kolping de la Rusca Montană pentru a trăi împreună un timp de comuniune, rugăciune, bucurie și apropiere. Tema taberei, „O singură inimă și un singur suflet”, ne-a însoțit pe parcursul acestor zile și ne-a ajutat să descoperim, încă o dată, cât de frumoasă este viața trăită împreună, în familie și în comunitate.
Programul taberei a îmbinat momentele de aprofundare spirituală cu cele de relaxare și comuniune. În fiecare zi am avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie, care ne-a adunat în jurul lui Cristos și ne-a oferit un timp de rugăciune și reculegere. Mulțumim pe aceasta cale celor doi parohi: părintele Macedon Hiticaș, responsabil cu pastorația familiilor în Dieceza noastră și paroh al bisericii Sfânta Treime din Reșița și părintele Călin Ciocean, paroh al comunității din Oțelul Roșu.
Au fost momente dedicate cuplurilor, în care soții au putut să se oprească din ritmul cotidian și să acorde timp relației lor, dar și momente de relaxare petrecute împreună. Copiii s-au bucurat din plin, s-au jucat, au râs și și-au făcut noi amintiri, iar bucuria lor a contribuit din plin la atmosfera de familie care s-a creat în tabără.
Poate cel mai frumos dar al acestor zile a fost atmosfera de deschidere și încredere care s-a creat între familii. Am putut să ne împărtășim experiențele, bucuriile, întrebările și provocările fără teama de a fi judecați. Am descoperit că fiecare familie poate avea ceva de oferit și ceva de primit de la ceilalți.
„În aceste patru zile, am învățat, am colaborat și ne-am îmbogățit unii pe ceilalți. Ne-am bucurat împreună, am râs cu lacrimi și am redescoperit frumusețea unui timp de calitate petrecut în familie și în comunitate.” (Fam. Șeica)
Tabăra ne-a amintit că a fi împreună nu înseamnă doar a împărți același loc, ci a ne deschide unii către ceilalți, a ne asculta, a ne susține și a ne bucura de darurile pe care fiecare le aduce în comunitate. Tema „O singură inimă și un singur suflet” a devenit astfel mai mult decât un titlu: a fost o experiență trăită împreună.
„Am redescoperit bucuria de a-L avea prezent pe Dumnezeu în mijlocul nostru în fiecare moment al zilei, în mod conștient și am resimțit siguranța pe care Bunul Dumnezeu o dă celui ce se lasă în grija Lui.
Am plecat din tabăra cu entuziasmul încrederii în grija pe care Dumnezeu o poartă fiecăruia. Am ales să cerem har Domnului de a-L face mai prezent în mijlocul nostru.
Cu credință și speranță în Dumnezeu, sperăm ca anul viitor să avem binecuvântarea unei noi participări.” (Fam. Șeica)
În încheiere, dorim să le mulțumim din suflet sorei M. Böbe Tari și dnei. Helena Costescu pentru implicarea și grija cu care au organizat această tabără. Mulțumim, de asemenea, tinerilor noștri, Kati și Péter Zöld, pentru activitățile pregătite pentru copii și pentru bucuria pe care le-au oferit-o, precum și lui Mihai Costescu pentru sprijinul acordat la bucătărie.
Oficiul pentru Pastorația Familiilor al Episcopiei de Timișoara
Susținute de pr. Mihai Tegzeș, Vicar cu pastorația Familiilor, catehezele biblice pentru familii și adulți în Eparhia de Oradea sunt deschise tuturor celor care doresc să aprofundeze Cuvântul în viața personală, fiind nu doar un prilej de reflecție asupra textelor din Sfânta Scriptură – în prezent Faptelor Apostolilor, ci și o pregătire pentru viitoarele Exerciții spirituale eparhiale pentru familii care se vor desfășura în perioada 15-17 noiembrie a.c., la Hotel Padiș (Băile Felix).
În viața creștină de familie putem pune în practică menirea noastră de a fi sare a pământului prin slujirea celuilalt, prin acțiunile făcute împreună și acordarea de suport în activitățile celuilalt, rămânând totodată umili în ceea ce facem, prin conștientizarea că suntem ceea ce suntem nu ca rezultat al alegerilor noastre, ci ca dar pe care Dumnezeu l-a pus în noi.
În anul 1999 Sf. Papă Ioan Paul al II-lea a scris o scrisoare persoanelor în vârstă, adresânduli-se astfel: «Șaptezeci sunt anii vieții noastre, optzeci, pentru cei mai în putere, dar în marea lor parte sunt trudă și durere; trec repede și noi dispărem» (Ps 90[89], 10) Erau mulți șaptezeci de ani pe timpul în care psalmistul scria aceste cuvinte, și nu erau mulți cei care depășeau această vârstă. Astăzi, grație progreselor medicinei ca și a îmbunătățirii condițiilor sociale și economice, în multe regiuni ale lumii viața s-a prelungit destul de mult. Însă rămâne totdeauna adevărat faptul că anii trec în grabă; darul vieții, în ciuda trudei și a durerii care îl marchează, este prea frumos și prețios pentru ca să ne putem plictisi de el.“