Foto: ercis.ro

Protagonistul acestor zile, pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei, a ţinut să întâlnească familiile din Prăjeşti, atât pentru a le cunoaşte, cât şi pentru a împărtăşi împreună cu ele din tezaurul inepuizabil al cuvântului lui Dumnezeu cu privire la familie.

Nu au lipsit pr. paroh Dumitru Patraş, OFMConv., şi părinţii colaboratori din parohie, care, în amândouă zilele au asigurat atât spovezile necesare, cât şi logistica atât de importantă unui eveniment diecezan, cum este întâlnirea familiilor.

Încă din prima seară, pr. Felician ne-a invitat să reflectăm la o temă, pe cât de provocatoare, pe atât de actuală: „Euharistia şi familia, două comori de redescoperit”.

„Oare de ce, astăzi, atât Euharistia, cât şi familia, ca sacramente, se află într-o criză de participare?, spunea părintele. Oamenii nu prea mai participă la Sfânta Liturghie, aşa cum nici tinerii nu prea se mai căsătoresc, iar cei căsătoriţi trec prin diferite momente de criză, care, cel puţin pe unii, îi duce chiar la divorţ!

Zilele trecute am ascultat cu toţii fragmentul evanghelic în care Isus prezintă împărăţia lui Dumnezeu care este asemenea unei comori ascunse în ogor (cf. Mt 13,44-45). Pentru a avea comoara, omul care o găseşte, merge, vinde tot ce are şi cumpără, nu doar comoara, ci şi ogorul!

Cred că omul de astăzi nu vrea şi ogorul, el vrea doar «comoara»! Nu vrea căsătoria şi familia în ansamblul ei, cu problemele ei inerente, ci doar partea de confort! Soţul ar vrea doar «bucăţi» din soţie şi nu pe ea în întregime, cu viaţa ei în ansamblul ei; aşa cum soţia ar vrea doar «bucăţi» din soţ şi nu pe el în întregimea lui, cu istoria şi trăirile lui.

Vrem Liturghia, dar dacă se poate doar parţial, poate mai scurtă, poate cu o predică mai distractivă, care să nu ne judece, să nu ne deranjeze. Iar Euharistia, dacă e posibil să o primim, dar nu cu spovadă, nu cu sufletul curat, pentru că asta ar presupune un efort în plus: să mă spovedesc, să mă umilesc, să mai repar din greşeli şi să renunţ la ele, să mă împac cu cei cărora le-am greşit etc. E mai comod când e mai puţin, când sunt cerinţe mai puţine! Dar noi ştim că, atât Euharistia, cât şi familia, pentru a le primi şi trăi în toată profunzimea loc, nu se poate fără efort! Ori, aici este problema, generaţia de astăzi, mai este dispusă la efort?”

A doua zi a fost mai degrabă o continuare a celei dintâi. Tema aleasă: „Familia, înainte şi după Sfânta Liturghie” a avut menirea de a ne pune în faţa unei realităţi evidente: Familia s-a născut în biserică, prin celebrarea Sfintei Liturghii. Prin urmare, Liturghia pentru familie este precum mama pentru copii. Aşa cum mama se bucură să-şi vadă copiii cât mai des şi mai ales să-i ştie şi să-i vadă „buni”, pentru că a „investit” tot ce a avut mai bun în ei, la fel se bucură şi Biserica să-şi ştie familiile bune, pentru că a „investit” mult în ele!

Cele două zile, cel puţin pentru cei care au participat, au fost ca o „răcorire” în dogoarea verii! Ne-am amintit că am fost oferiţi unul altuia ca soţi, că avem datoria să ne iubim având grijă unul de celălalt şi că doar iubindu-ne ne slujim reciproc şi slujindu-ne îl slujim în realitate pe Isus din celălalt.

„Nu vă temeţi, spunea pr. Felician, să fiţi semne vizibile ale lui Dumnezeu în lume. Da, lumea de astăzi are nevoie de familii curajoase, de soţi care să nu se ruşineze de trăirea în profunzime a vocaţiei la iubire, la viaţă şi la comuniune. Societatea şi Biserica v-ar fi recunoscătoare dacă aţi fi curajoase: Să aveţi curajul să munciţi, să vă ascultaţi, să construiţi, să fiţi modele de oameni şi de creştini. Fiţi curajoşi!”

Seara s-a încheiat cu un moment profund de adoraţie în cadrul căreia s-au făcut rugăciuni atât pentru soţi, cât şi pentru copii, dar şi pentru familiile din lumea întreagă.

Mulţumim sincer părintelui Felician şi preoţilor din parohie pentru că au avut această frumoasă idee, de a ne pregăti pentru un moment atât de frumos şi unic pentru parohia noastră.

Cristina Măriuţ

Sursa: ercis.ro