Ziua Mondială a Vârstnicilor și a Bunicilor în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea
Foto: egco.ro
În Duminica a VIII-a după Rusalii (a înmulțirii pâinilor), Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, a celebrat Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul „Francisc Hubic” condus de maestrul lect. dr. Radu Ioan Mureșan.
Cu acest prilej, întreaga Biserică Catolică a celebrat Ziua Mondială a Bunicilor și a Persoanelor Vârstnice, motiv pentru care la Sfânta Liturghie au participat numeroși bunici și persoane vârstnice, însoțiți de copii și nepoți, într-o atmosferă de comuniune și recunoștință.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a pornit de la lectura Evangheliei înmulțirii pâinilor, subliniind că adevărata apartenență a creștinului este în Cristos:
„Am auzit ce ne spune Sfântul Pavel în lectura Apostolului: unii se certau, considerându-se ai lui Pavel, ai lui Apollo sau ai altora. Însă apostolul Pavel le atrage atenția asupra unui adevăr esențial: voi sunteți ai lui Cristos. Ce mare dar este să fim ai Celui care înmulțește pâinile!
În cartea profetului Isaia, Dumnezeu îi spune poporului ales: «Însă Eu nu te voi uita niciodată.» Aceste cuvinte ni se adresează și nouă, noului popor al lui Dumnezeu. Chiar dacă uneori ne certăm, chiar dacă nu toate lucrurile merg bine în viața noastră, El nu ne uită niciodată și continuă să înmulțească cele cinci pâini și cei doi pești pentru fiecare dintre noi.
Cele cinci pâini și cei doi pești reprezintă puținul fiecăruia dintre noi. Dacă avem curajul să punem acest puțin în mâinile Domnului, El îl binecuvântează, îl înmulțește prin harul Său și îl transformă într-un dar pentru ceilalți. El privește spre fiecare dintre noi cu milă, compasiune și răbdare și nu încetează niciodată să ne poarte de grijă. Este minunat să înțelegem că Dumnezeu nu uită niciodată să înmulțească puținul pe care i-l oferim.”
Referindu-se la Ziua Mondială a Bunicilor și a Persoanelor Vârstnice, Preasfinția Sa a evidențiat rolul esențial pe care aceștia îl au în transmiterea credinței și în păstrarea memoriei vii a Bisericii:
„Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Bunicilor și a Persoanelor Vârstnice. Pentru acest an, Sfântul Părinte Papa Leon a ales ca motto cuvintele: «Însă Eu nu te voi uita niciodată.»
Dumneavoastră, persoanele vârstnice și bunicii, i-ați cunoscut pe înaintașii care au suferit în închisori pentru credință. Le-ați ascultat mărturia și ați trăit, cu discreție și mult curaj, credința în vremuri dificile. Ați păstrat vie memoria Bisericii, iar noi suntem astăzi ceea ce suntem și datorită dumneavoastră. Pentru aceasta vă mulțumesc.
Ați știut să transformați suferința în speranță și credința primită de la cei care au pătimit în temnițele comuniste ați transmis-o copiilor și nepoților dumneavoastră.”
În continuare, episcopul i-a îndemnat pe credincioși să privească viața prin lumina lui Cristos și să descopere bucuriile pe care Dumnezeu le oferă în fiecare zi:
„Dacă nu reușim să vedem în fiecare zi micile bucurii ale vieții, riscăm să rămânem captivi în tristețe. Trebuie să privim existența noastră prin lumina lui Cristos. Domnul nu ne-a uitat niciodată și nu ne va uita nici în cele mai grele momente.
Dumneavoastră ați știut să prețuiți două daruri fundamentale: viața și credința. Le-ați trăit frumos și le-ați transmis mai departe generațiilor care vin după dumneavoastră. Sunteți o binecuvântare pentru Biserică și pentru familiile dumneavoastră. Vă mulțumim din inimă pentru mărturia pe care o oferiți.”
În încheierea omiliei, Preasfinția Sa a încredințat întreaga comunitate ocrotirii Maicii Domnului:
„O rog pe Maica Sfântă, Maica Bunului Sfat, să ne dăruiască tuturor înțelepciunea de a vedea în persoanele vârstnice și în bunicii noștri adevărate modele de credință, care ne ajută să mergem pe urmele Mântuitorului.”
La finalul Sfintei Liturghii, în semn de prețuire și recunoștință față de bunici și persoanele vârstnice, Preasfinția Sa Virgil Bercea, prin intermediul elevilor claselor a XI-a și a XII-a ai Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, a oferit flori tuturor credincioșilor vârstnici prezenți în Catedrală.
În încheierea zilei, ierarhul a vizitat Centrul pentru îngrijirea persoanelor vârstnice Casa Frențiu, din Parcul Olosig, unde s-a rugat împreună cu beneficiarii și a petrecut timp în mijlocul acestora, aducându-le bucurie și binecuvântare în această zi dedicată lor.
Vom întreprinde în aceste pagini un parcurs de reflecție şi de rugăciune despre „misterul mare”, adică despre marele dar pe care soţii îl primesc în sacramentul căsătoriei, un mare mister care nu se opreşte la uşile bisericii – după oficierea ritului căsătoriei – ci continuă printr-o celebrare liturgică, printr-un cult propriu.
Campania internaționalǎ „40 de zile pentru viațǎ” este interconfesionalǎ și se organizeazǎ din anul 2007, în aceeași perioadǎ în peste 1000 locații din lume, din 64 de țǎri, inclusiv la Oradea. Peste 23.000 de copii au fost salvați de la avort în aceastǎ perioadǎ.
La Oradea, este a patra ediție, desfǎșuratǎ lângǎ Maternitate din 27 septembrie și pânǎ în 5 noiembrie a.c. între orele 8.00-13.00, de luni pânǎ vineri, și între orele 13.00-16.00 sâmbǎta și duminicǎ. Aici sunt prezenți oameni voluntari care cred cǎ viața are valoare și trebuie apǎratǎ, manifestând cu pancarde pro-viațǎ.
A contempla prezența lui Dumnezeu, să nu ne amăgim, este o cucerire pe care trebuie să o realizăm zi după zi, de-a lungul celor douăzeci și patru de ore. Este adevărat că de multe ori suntem cu capul în nori, petrecem mult timp dormind, fără să numărăm minutele pe care le aruncăm la gunoi, târându-ne dezgustați prin viață… Dar putem învăța să valorificăm mai bine ceasurile pe care le avem la dispoziție, învățând să trăim cu Dumnezeu: o rugăciune simplă, un semn al crucii, să ne amintim un cuvânt din Evanghelie, … sunt mici semne care ne ajută să trăim Prezența. Să facem un semn al crucii înainte de prânz, nu înseamnă să spunem „acum, că am plătit taxa rugăciunii, putem mânca liniștiți”. Nu! Ci exprimă dorința de a-L invita pe Dumnezeu să stea, la masă, împreună cu întreaga familie ca să învățăm să trăim comuniunea cu El și între noi.