Foto: gerhardus.ro

Protagonist a fost pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei, iar întâlnirea este parte din programul anual al oficiului.

Din motive obiective o să evit să spun câte persoane au fost şi de unde. Aşa cum, tot din motive obiective, nu s-au făcut fotografii, părintele asigurându-ne de toată confidenţialitatea.

Ideea de „familie rănită” preocupă astăzi nu doar Oficiul pentru Pastoraţia Familiei, din Dieceza de Iaşi, dar a fost şi este o preocupare constantă a Magisteriului Bisericii, în ultimul timp fiind destule documentele care vorbesc despre importanţa unei pastoraţii de „avarie” pentru soţii care se află în „derivă”! Ultimul este fără îndoială exortaţia apostolică a Papei Francisc, Amoris laetitia, care oferă destul de mult spaţiu „oiţelor pierdute” faţă de care şi Isus a avut o predilecţie aparte.

Pe acest trend şi pr. Felician ne-a invitat sâmbătă la Traian, mai ales că, duminică, 12 aprilie, era şi Duminica Milostivirii Divine.

Încă de la început, părintele ne-a vorbit despre „libertatea alegerii”. „Uneori ne plângem, spunea în prezentarea făcută, ne plângem că e greu, că nu ne mai înţelegem, că celălalt este de vină, că celălalt nu mă înţelege, că nu se mai implică, că celălalt vrea divorţul etc., dar trebuie să plecăm mereu de la premisa că sacramentul Căsătoriei este o vocaţie. Dumnezeu îi cheamă pe cei doi pentru ca împreună, pe drumul căsătoriei, să se mântuiască. Divorţul este o fugă, o fugă de cruce, dar nu există mântuire fără cruce, pentru că doar prin cruce se ajunge la înviere, aşa cum a ajuns şi Isus. Căsătoria creştină are această particularitate: Se îmbrăţişează crucea în mod liber şi nesilit de nimeni şi nu se poate coborî de pe ea fără consecinţe…”

Cu acestea şi cu multe alte îndemnuri ne-a asigurat că fiecare în familie este dator să facă partea lui, parte pentru care s-a angajat atunci când a promis asta în cadrul celebrării sacramentului Căsătoriei.

La final, am căzut cu toţii de acord că nimeni nu poate face nimic pentru noi dacă noi ca soţi nu vrem! Şi sublinia părintele: „Nici Dumnezeu nu poate să facă nimic, dacă nu este lăsat să facă!”

Mulţumim preoţilor noştri care ne stau alături pe drumul de multe ori anevoios al vieţii de familie, papei şi episcopilor pentru diversele încurajări prin diferitele documente, dar mulţumim şi echipei de la Centrul „Gaudium et Spes” Traian pentru primire.

Un participant

Sursa: ercis.ro