El ne inspiră să-I răspundem, așa cum exprimă și fragmentul următor al poeziei Chiarei Lubich, scrisă în secolul trecut, atunci când își adresează cuvintele către Isus:

Te iubesc
pentru că ai intrat în viața mea
mai mult decât aerul în plămâni,
mai mult decât sângele în vene.
Ai intrat
acolo unde nimeni nu putea intra,
când nimeni nu mă putea ajuta,
ori de câte ori nimeni
nu mă putea mângâia.

Da, iubiți frați și surori, Isus cel Înviat este atât de aproape de noi și dorește o relație personală cu fiecare dintre noi. El nu este un Dumnezeu îndepărtat, se află în adâncul inimii noastre și de acolo ne cheamă. Văzând mulțimea oamenilor suferinzi în lume, El ne trimite, din adâncul sufletului, din relația interioară intimă cu El, ca să fim instrumentele iubirii Sale, să fim cuvântul său mângâietor și încurajator, să avem ochi să-i vedem pe cei suferinzi așa cum El îi vede, să fim mâna Lui, care să-i ridice pe cei căzuți. Toată perioada Postului Mare și în special Săptămâna Mare ne-a pregătit pentru aceasta.

Învierea Lui și apropierea Sa ne întărește în speranța că nu răutatea are ultimul cuvânt, că El este mai puternic decât orice rău în lume și ne consolidează credința că după moarte există înviere.

Mesajul Său dătător de viață nu ni-l transmite cu trâmbița, ci ne vorbește cu blândețea iubirii. Ca să ajungă până la noi vocea Sa subtilă, trebuie să facem asemenea celui ce se pregătește să-și acordeze chitara, foarte atent la sunetul chitării, pe care poate că îl percepe greu în gălăgia din jurul lui, de aceea își lipește urechea de chitară ca să-i audă sunetul clar. Cu o astfel de atenție să ascultăm și noi vocea, mesajul lui Isus.

Izbucnirea războiului din Iran, unde atât de mulți oameni suferă îngrozitor, aduce în fața ochilor noștri și distrugerea cumplită a celorlalte războaie. Aceasta ne îndeamnă și mai mult, ca să luăm în serios faptul că din propriile noastre puteri nu putem face prea mult; să ne agățăm și mai puternic de Cristos cel Înviat, Cel care este în mijlocul nostru și care poate face totul. Să-L lăsăm să pătrundă cu prezența Sa întreaga noastră viață. Și dacă spiritul Său iertător și milostiv prinde rădăcini măcar în inimile creștinilor, dacă le străbate viața, putem conta pe faptul că El va conduce în direcția cea bună destinul și viitorul copiilor Săi. Fiind întăriți în această speranță le urez tuturor fraților mei și surorilor mele o sărbătoare binecuvântată și frumoasă, precum și o viață plină de recunoștință! Cristos a înviat, Cristos trăiește, Cristos este cu noi. El să ne umple mintea și inima, să fie prezent în relațiile noastre, iar din relația cu El să izvorască faptele vieții noastre! Îmi doresc din inimă să experimentăm pacea Celui Înviat în viața noastră și între popoare!

Timișoara, în Solemnitatea Învierii, a Anului Domnului 2026

† Iosif,
Episcop de Timișoara

Foto & Sursa: gerhardus.ro