Această decizie pare să împingă jurisprudenţa dincolo de competenţele Uniunii Europene şi ar putea „să aibă impact asupra sistemelor juridice naţionale în domeniul dreptului familiei” şi „să exercite presiuni pentru modificarea acestora”, creând o convergenţă a efectelor dreptului matrimonial, în pofida faptului că UE nu are mandat de a armoniza dreptul familiei. Comisia Conferinţelor Episcopale din Uniunea Europeană (COMECE) a răspuns astăzi, marţi, 9 decembrie 2025, printr-o declaraţie a preşedinţiei, la recenta hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex printre statele membre. Hotărârea, scriu episcopii, ar putea „avea impact asupra certitudinii juridice” şi ar putea duce la „evoluţii negative în alte domenii sensibile”, deschizând calea pentru „abordări juridice similare viitoare privind mamele surogat”.

Hotărârea Uniunii Europene

În centrul cauzei se află cazul Wojewoda Mazowiecki (C-713/23). În 2018, doi cetăţeni polonezi cu domiciliul în Germania, dintre care unul deţinea şi cetăţenie germană, s-au căsătorit la Berlin. Dorind să se mute în Polonia drept cuplu căsătorit, aceştia au solicitat ca certificatul lor de căsătorie, întocmit în Germania, să fie înregistrat în registrul civil polonez pentru recunoaştere. Cererea a fost respinsă deoarece legislaţia poloneză nu permite căsătoria între persoane de acelaşi sex. Problema a ajuns la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, printr-o hotărâre din 25 noiembrie, a decis că, deşi normele referitoare la căsătorie ţin de competenţa statelor membre, acestea sunt obligate să respecte dreptul Uniunii Europene în exercitarea acestei competenţe. Refuzul de a recunoaşte o căsătorie între doi cetăţeni de acelaşi sex, contractată legal într-un alt stat membru în care şi-au exercitat libertatea de circulaţie şi şedere, poate cauza – potrivit judecătorilor – grave inconveniente administrative, profesionale şi private, obligând soţii să locuiască precum persoane necăsătorite în statul lor membru de origine. Din acest motiv, Curtea consideră că un astfel de refuz este contrar dreptului UE. Cu toate acestea, clarifică judecătorii, obligaţia de recunoaştere nu impune statului membru respectiv să prevadă căsătoria între persoane de acelaşi sex în legislaţia sa naţională, ci numai să faciliteze procedurile pentru o astfel de recunoaştere. Prin urmare, întrucât înregistrarea este singurul mijloc prevăzut de legislaţia poloneză pentru ca o căsătorie contractată într-un alt stat membru să fie recunoscută efectiv de către autorităţile administrative, Polonia – conchid ei – este obligată să aplice această procedură fără distincţie căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex şi celor contractate între persoane de sex opus.

Episcopii: căsătoria este între un bărbat şi o femeie

Consideraţiile exprimate de COMECE în declaraţia sa „sunt înrădăcinate în viziunea antropologică a Bisericii, bazată pe dreptul natural, asupra căsătoriei ca o unire între un bărbat şi o femeie”. Respectând rolul sistemului judiciar al UE, episcopii s-au simţit obligaţi să comenteze anumite aspecte ale hotărârii, „observând cu îngrijorare impactul acesteia asupra unor probleme care sunt centrale pentru jurisdicţia naţională”. Dreptul familiei, o problemă cu implicaţii transfrontaliere, ar trebui, prin urmare, să necesite „o abordare prudentă şi precaută” şi „să evite influenţa nejustificată asupra sistemelor juridice naţionale”. Cu toate acestea, hotărârea emisă la 25 noiembrie „pare să împingă jurisprudenţa dincolo de limitele competenţei UE”. Comisia Conferinţelor Episcopale reaminteşte că articolul 9 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene stabileşte că „dreptul de a se căsători şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile naţionale care reglementează exercitarea acestui drept”. Căsătoria, care, în sistemele juridice ale mai multor state membre, este definită ca unirea dintre un bărbat şi o femeie. Curtea recunoaşte că obligaţia stabilită în hotărârea sa „nu afectează instituţia căsătoriei în statul membru de origine, care este definită de dreptul naţional” şi confirmă că „normele referitoare la căsătorie ţin de competenţa statelor membre, iar dreptul Uniunii nu poate afecta această competenţă”. Prin urmare, aceste state membre „sunt libere să prevadă sau nu căsătoria între persoane de acelaşi sex în dreptul lor naţional”. Cu toate acestea – şi aici apar preocupările episcopilor – Curtea de Justiţie „restricţionează strict sensul acestei declaraţii, subliniind că, în exercitarea acestei competenţe, fiecare stat membru trebuie să respecte dreptul UE, în special dispoziţiile tratatului privind libertatea cetăţenilor de a circula şi de a locui pe teritoriul statelor membre”. Această poziţie riscă să slăbească sensul articolului 9 din Carta Drepturilor Fundamentale, eclipsând „identităţile naţionale” ale statelor membre, în acest caz în ceea ce priveşte definiţia căsătoriei. State care, conchide COMECE, „nu vor putea prezice în mod clar ce părţi ale dreptului lor familial vor rămâne sub jurisdicţia lor”.

Giovanni Zavatta

(După Vatican News, 9 decembrie 2025)

Sursa: ercis.ro