Ladispoli-Cesano-Civitavecchia: Zile dedicate familiei în lumina anului jubiliar
În perioada 1-4 mai 2025, în comunităţile din Ladispoli, Cesano şi Civitavecchia, la propunerea părintelui Isidor Mîrţ, capelanul comunităţii române, au avut loc câteva zile dedicate familiei în lumina anului jubiliar. Predicatorul acestor zile a fost pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiilor din Dieceza de Iaşi.
Temele propuse au fost acestea: „Familia, mai este locul speranţei?” „Familia, chipul lui Dumnezeu în lume”, „Familia, şcoala iertării”, „Familia, bucuria lui Dumnezeu”, „Familia, o redută de recucerit!”, „Mamă, tată, cine este Dumnezeu?”, „Familia, speranţa moare ultima”.
A fost pentru a treia oară pentru pr. Felician că a fost invitat să predice misiunile în comunităţile noastre, celelalte ediţii fiind în septembrie 2018 şi în octombrie 2021.
Cu toţii l-am ascultat cu atenţie şi bucurie. Foarte mulţi dintre noi ne-am spovedit şi împărtăşit, primind astfel indulgenţa plenară a misiunilor. La spovezi ne-a ajutat pr. paroh Isidor Mîrţ şi pr. Iulian Eckert, student la Roma şi colaboratorul părintelui Isidor.
Doresc să vă împărtăşesc bucuria pe care bunul Dumnezeu a dăruit-o familiei mele care pentru mine şi soţia mea, Silvia, e cel mai mare dar, având două fiice minunate, Raluca şi Rafaela, care ne îmbucură viaţa în fiecare zi.
Familia e locul în care am învăţat să iubesc, să zâmbesc, să cred. În braţele familiei mele am găsit linişte când în lumea din afară era furtună. Aici s-a născut speranţa mea, aceea că orice s-ar întâmpla, nu sunt singur.
Speranţa din familie nu e zgomotoasă, ci e în gesturi mici: o privire, o îmbrăţişare, o vorbă bună. Nimeni nu e perfect în familie, dar învăţăm împreună cum să fim mai buni, idei reluate aproape obsesiv şi de pr. Felician.
Am descoperit că familia e şcoala unde se învaţă iertarea, nu din cărţi, ci din inimă! Am iertat şi am fost iertat, iar acest lucru m-a schimbat!
Am înţeles că iertarea nu înseamnă slăbiciune, ci curajul de a iubi mai mult decât greşeala. Fiecare ceartă dublată mai apoi de rugăciune, fiecare lacrimă urmată de o îmbrăţişare, toate acestea ne-au întărit. Prin iertare am continuat să ne alegem iar şi iar…
Am simţit cum Dumnezeu lucrează în familia noastră, în cele mai simple momente. E locul unde el a pus seminţele iubirii, ale răbdării şi ale iertării.
În familie m-am format ca om. Aici am învăţat ce înseamnă răbdarea, iertarea şi dăruirea necondiţionată. Am greşit, am plâns, dar am fost primit înapoi, cu dragoste.
În familie nu trebuie să porţi o mască, eşti iubit exact aşa cum eşti. Speranţa din familie e ca o flacără care nu se stinge nici în cele mai grele momente. Ea ne ţine aproape când totul în jur pare să se destrame. Când am obosit, familia mi-a fost sprijin, când am reuşit, familia mi-a fost bucurie.
Fiecare „te iubesc” rostit în familie e ca o rugăciune. Cred că cea mai mare moştenire nu e averea, ci o familie iubitoare. E locul unde speranţa trăieşte, iertarea vindecă, iar iubirea dă sens vieţii. Şi ştiu că atât timp cât ne iubim, Dumnezeu e acolo, cu noi.
Sunt idei subliniate de părintele predicator, dar şi realităţi pe care noi le experimentăm zi de zi.
Mulţumim părintelui Felician pentru efortul de a ne fi stat alături în aceste zile, dar şi părintelui Isidor pentru ideea de a-l fi invitat din nou.
Acţiunea Catolică „Sfântul Iosif” din Dieceza de Iaşi organizează sâmbătă, 18 noiembrie 2023, o zi dedicată adulţilor, membri şi simpatizanţi ai Acţiunii Catolice. Activitatea cu tema „Bucuria recunoştinţei”, însoţită de versetul biblic: „Bucuraţi-vă întotdeauna! Rugaţi-vă fără încetare! Mulţumiţi pentru toate!” (1Tes, 5,16), are ca scop invitarea participanţilor să aducă mulţumiri şi laudă Domnului pentru toate binecuvântările primite în acest an, apropiindu-ne de sfârşitul anului liturgic.
A deveni părinţi este una din cele mai mari bucurii ale vieţii. Trezeşte noi energii, elan şi entuziasm în cupluri. Dar imediat se află în faţa îndatoririlor educative pentru care adesea se află nepregătiţi. De exemplu: a avea grijă cu iubire de copii şi în acelaşi timp a-i stimula să se maturizeze şi să devină autonomi; a-i ajuta să dobândească obişnuinţe sănătoase şi stiluri bune de viaţă, respectând personalitatea lor şi darurile lor, fără a le impune aşteptările noastre; a-i ajuta să înfrunte cu seninătate parcursul şcolar. De asemenea: a le transmite o formare pozitivă la afectivitate şi la sexualitate; a-i apăra de ameninţări precum intimidarea, alcoolul, fumatul, pornografia, jocurile video violente, jocurile de noroc, drogurile, etc.
Trei femei, trei cupluri în dificultate, trei istorii care se intersectează la un moment dat, atât în destinul lor cât și în problematica care îl (ne!) preocupă pe fiecare: Este, oare, posibilă o armonizare a vieții de familie cu viața profesională? Poți fi, în același timp, o mamă bună, o soție devotată, dar și o personalitate împlinită în talentele și competențele tale hrănite încă din tinerețe? Există un echilibru posibil între fidelitate și libertate? Are iubirea ultimul cuvânt?
