Misiunile au început vineri, 7 martie cu devoţiunea Calea Sfintei Cruci, aflându-ne în Postul Mare, şi s-au încheiat duminică, 9 martie, cu Sfânta Liturghie care a fost prezidată de PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi.
La deschiderea misiunilor am avut binecuvântarea de a-l avea prezent în mijlocul nostru pe părintele Daniel Iacobuţ, decan de Iaşi, care ne-a introdus în temă, spunându-ne că misiunile populare sunt exerciţii spirituale care îl aduc pe Dumnezeu mai mult în inimile noastre.
Pe parcursul acestor trei zile pline de har şi de binecuvântare, părintele predicator a evidenţiat cinci meditaţii: „Criza în care se află familia”, „Dumnezeu cheamă”, „Dumnezeu cheamă la viaţă”, „Dumnezeu cheamă la sacrificiu” şi „Dumnezeu cheamă la iubire”.
În prima zi, pr. Ioan Balan a scos în evidenţă valoarea familiei şi crizele prin care trece familia în zilele noastre. De asemenea, a punctat că Dumnezeu are un plan cu fiecare familie şi familia este darul lui Dumnezeu care uneşte prin iubire, prin sacramente şi prin copii.
A doua zi, a vorbit despre chemare, chemarea la viaţă şi chemarea la sacrificiu.
Dumnezeu cheamă pe fiecare om. Fiecare om este înzestrat cu o chemare, căci izvorul vocaţiilor este Dumnezeu.
Chemarea la viaţă – Dumnezeu cheamă la viaţa veşnică prin oferirea Sfintei Euharistii.
Chemarea la sacrificiu – fiecare om suferă, însă numai Isus Cristos prin răstignire ne poate da sens suferinţelor noastre.
A treia zi, ultima meditaţie pe care a expus-o pr. Ioan Balan a fost despre chemarea la iubire. În această zi a scos în evidenţă valoarea iubirii. Omul are nevoie de iubire, dar ce este iubirea? Iubirea este o fărâmă din Dumnezeu.
La încheierea misiunilor populare, părintele paroh Daniel Frâncu a mulţumit lui Dumnezeu pentru aceste zile binecuvântate, episcopului Petru Sescu, preoţilor prezenţi la altar şi tuturor credincioşilor care s-au implicat fizic şi spiritual în aceste zile.
Andreea Trifaş
Sursa: ercis.ro
„Creaţi din iubirea lui Dumnezeu” şi „Bărbat şi femeie i-a creat”. Cele două teme au subliniat vocaţia omului pe pământ, care este iubirea. De asemenea, părintele Felician Ţiba a vorbit despre Calea Crucii, „a vieţii şi a morţii”, făcând o paralelă a staţiunilor cu vieţile noastre. …
Pelerini fiind spre sărbătoarea Învierii, am hotărât să facem un popas. Aveam nevoie de-acea tihnă care să ne trezească din rutină, şi bine am făcut că am găsit răgaz.
Nu vi se pare că ne-am obişnuit prea mult cu viaţa, încât nu mai ieşim din noi? Trăim în fugă şi uităm să ne oprim, să reflectăm la tot ce ne-nconjoară şi la semenii pe care zi de zi îi întâlnim. …
„Cum să nu mulţumim lui Dumnezeu, spunea părintele Felician, pentru darul vieţii, pentru darul soţului sau al soţiei, pentru copii, pentru bunurile pe care le-am dobândit prin sudoarea frunţii, mereu însoţiţi de viaţa care este darul său, de sănătate şi mai ales de motivaţia pe care o avem trăind din iubire unii faţă de alţii?”
Pastorația familiilor catolice din România
profamiliacat@gmail.com
profamiliacat@gmail.com