Cu Una caro, Biserica face un pariu îndrăzneţ: în loc să apere monogamia cu argumente juridice sau teologice grele, o relatează. O încredinţează poeţilor. O prezintă ca pe o aventură foarte umană, obositoare, dar totodată plină de sens. Este o schimbare de paradigmă: de la doctrina care explică la poezia care dezvăluie; de la magisteriul care dictează legi la magisteriul care îşi pleacă urechea către inima omului şi îi surprinde cele mai adevărate bătăi.

A fost publicată marți, 25 noiembrie a.c., nota doctrinară ”Una caro. Elogiul monogamiei”, pregătită de Departamentul pentru doctrina credinței și aprobată de Leon al XIV-lea în 21 noiembrie, comemorarea liturgică a Prezentării Fericitei Fecioare Maria la Templu. Monogamia nu este o limită, se afirmă în documentul care aprofundează valoarea căsătoriei ca ”uniune exclusivă și apartenență reciprocă” în spirit de respect față de demnitatea celuilalt. Este condamnată violența fizică și psihologică.

Într-un timp în care tinerilor le sunt propuse numeroase contra-modele de uniune, sfinții Ludovic și Zelia ne arată că familia întemeiată după voința Creatorului nu este perimată, ci capabilă de o fericire care începe pe pământ și culminează în ceruri: remarcă papa Leon al XIV-lea într-un mesaj transmis la aniversarea canonizării părinților sfintei Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe, primii soți ridicați împreună la cea mai înaltă treaptă a venerației creștine în Biserica catolică.