Prin gura profetului Isaia, Domnul promite că nu va uita niciodată pe niciunul dintre noi. Ne asigură că feţele noastre sunt gravate pe palmele mâinilor sale (cf. Is 49,16) şi că iubirea sa este mai mare decât cea a unei mame pentru copilul ei (cf. Is 49,15). Profetul ne lasă să întrezărim un dialog intim şi intens în care Dumnezeu se adresează fiecăruia şi poporului însuşi, folosind forma familiară a lui „tu”. Şi astăzi putem citi aceste cuvinte referindu-se la fiecare dintre noi şi fiecare dintre noi poate auzi acel „Eu nu te voi uita” adresat nouă.