Am învățat să nu mai lăsăm noaptea să apună peste supărările noastre și încercăm să depășim interesele individuale. Nu ne mai întrebăm dacă pierdem sau câștigăm (adică dacă se face cum spun eu sau el), căci dorința determinantă este de a dărui. Și scopul nu este acea imagine, mereu limitată, a fericirii noastre ci realizarea unei unităti, construirea unei legături vii.

Şi apoi, acel băiat pe care mi l-ar fi rânduit Dumnezeu într-o zi, trebuia să se oprească la ceea ce aveam sau la ceea ce eram? Şi dacă…

Ajunsesem la ultimul rând de cărămidă la casa fiului meu. Mai lipseau câteva bucăţi şi apoi trebuia să turnăm…