Despre iubirea care uneşte familia
„Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace între părinţii mei din sală”. Nu ştiam cum trebuie să reacţionăm….
Papa Francisc a recomandat examenul zilnic de conștiință ca fiind o practică „indispensabilă” în viața spirituală. Examenul de conștiință este o reflecție în rugăciune asupra gândurilor, cuvintelor și faptelor cuiva, care ajută la identificarea momentelor de păcat și la invocarea milostivirii lui Dumnezeu. Acest examen zilnic poate fi „o invitație la a învăța din experiențele noastre” și „de a nu continua să repetăm aceleași greșeli”, a spus Sfântul Părinte.
Vorbind la audiența generală din 30 noiembrie, Pontiful a spus că ispita diavolului „pornește de la ceea ce ne este cel mai drag și apoi, încetul cu încetul, ne atrage spre el”. A mai spus: „Acesta este motivul pentru care un examen de conștiință zilnic este atât de important. Înainte de a încheia ziua, opriți-vă pentru o vreme. Ce s-a întâmplat? Nu în ziare, nu în viață – ce s-a întâmplat în inima mea? […] Să observi ce se întâmplă este important, este un semn că harul lui Dumnezeu lucrează în noi, ajutându-ne să creștem în libertate și în conștiință. […] Învață să citești în cartea inimii tale ce s-a întâmplat în timpul zilei.”
Sfatul Papei Francisc a făcut parte din cea de-a zecea cateheză din cadrul unei serii săptămânale despre discernământ spiritual, pe care a început-o la sfârșitul lunii august. Papa a menționat că rugăciunea din timpul zilei nu ar trebui privită ca o modalitate de a evita o treabă sau o sarcină care trebuie îndeplinită, ca în cazul în care „de fiecare dată când trebuie să spăl vasele sau să fac curat în casă, am un impuls puternic de a mă ruga!” „Rugăciunea nu este o evadare din responsabilitățile unuia”, a spus el. „Dimpotrivă, este un ajutor pentru realizarea binelui pe care trebuie să îl facem, aici și acum.”
Sursa: catholica.ro
„Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace între părinţii mei din sală”. Nu ştiam cum trebuie să reacţionăm….
Văd astăzi multe vile, multe case mari cu multe camere şi mă gândesc deja câtă răceală s-ar putea să fie în acele familii şi câtă neglijenţă în educarea copiilor. Doar suntem creaţi să fim împreună, iar noi ne separăm prin ziduri.
Aşa se face că într-o seară, în timp ce eram cu toţii la masă, profitând de un moment de linişte, fiica mea, singura mea fiică, şi-a exprimat în prezenţa tuturor dorinţa de a-şi dedica viaţa lui Dumnezeu intrând într-o mănăstire….