Mi-e greu să mă concentrez la rugăciune la prima oră a dimineții. Deseori, când sună alarma la ora 5 dimineața, sunt mult prea obosită pentru a mă concentra asupra rugăciunii și nu-mi amintesc ce citesc; de multe ori mă adoarme din nou. În schimb, trebuie să încep să mă mișc de la prima oră – altfel s-ar putea să nu mă mai dezlipesc niciodată din pat. De multe ori îmi este greu să mă rog și noaptea. Creierul și inima mea sunt prea obosite de peste zi și nu mai pot asimila nimic. Și odată ce copiii sunt treji, uit de asta. Așa că ce fac în schimb? Cum am încorporat rugăciunea în viața mea de zi cu zi fără aceste momente fixe de devoțiune?

În loc de un singur timp de rugăciune pentru o zi, prefer să spun o mie de rugăciuni mici în fiecare zi. O rugăciune ca un apel telefonic să meargă bine. O rugăciune ca linia de gaz să se miște repede. O rugăciune ca mașina să fie reparată la timp pentru a lua copiii de la școală. O rugăciune ca întâlnirea soțului meu să decurgă bine. O rugăciune atunci când ambulanța sau mașina de pompieri trece pe lângă noi pe drum. O rugăciune pentru ca copiii să mănânce noua rețetă de cină pe care am făcut-o.

Dar, mai presus de toate, rugăciuni de mulțumire. Îți mulțumesc, Doamne, pentru că acel telefon a mers bine. Îți mulțumesc, Doamne, pentru că linia de gaz se mișcă repede (chiar și atunci când nu pare, ar putea dura oricând mai mult). Îți mulțumim, Doamne, pentru mecanicii care lucrează din greu. Îți mulțumesc, Doamne, pentru soțul meu și pentru cât de mult muncește pentru a ne întreține familia. Îți mulțumesc, Doamne, pentru ajutoarele noastre din comunitate. Mulțumesc pentru copiii mei, copiii mei frumoși, care fac mizerie și mănâncă pretențios.

Am descoperit că, dacă presărez fiecare zi cu rugăciuni, îmi permite să rămân înrădăcinată în credința mea. Simt mai bine prezența lui Dumnezeu în ziua mea. Iar eu păstrez o viață mai concentrată, mai răbdătoare și mai recunoscătoare.

Dezavantajul acestei practici este că nu mărește profunzimea cunoștințelor mele sau creșterea în credința mea. Cu siguranță am nevoie de o practică suplimentară pentru a continua să cultiv acea legătură și înțelegere mai profundă cu credința mea. Am făcut novene de-a lungul anilor, dar, oricât de mult aș încerca, apar lucruri – și uneori ele rămân neîncepute sau neterminate. Dar, în această fază a vieții mele, uneori, cele o mie de rugăciuni rapide sunt tot ce pot face față în timpul unei zile. Și încerc să accept că asta pot face.

Am văzut binecuvântări venind din această practică și văd că ea se transmite copiilor mei. Când pierd o jucărie, aud „[Sf.] Anton, [Sf.]Anton, uită-te în jur” venind din camera de joacă. Sau o aud pe fetița de 3 ani cum începe să spună un „Ave Maria” când aude sirene. Sau îl văd pe bebeluș cum încearcă să facă semnul crucii înainte de cină. M-au auzit spunând un milion de rugăciuni mici de-a lungul scurtei lor vieți. Înrădăcinarea zilei familiei mele în rugăciune și credință este un mic mod prin care îmi pot ajuta copiii să crească în credință și să simtă că Dumnezeu este prezent în permanență în viața lor.

Într-o zi voi putea citi Biblia din scoarță în scoarță sau să citesc marile scrieri ale papilor. În momentul de față, nu am concentrarea necesară pentru a mă scufunda în aceste lucrări, dar pot spune o mie de rugăciuni mici pe zi pentru cei pe care îi iubesc. Un mic obicei, plin de rugăciune, poate schimba o zi obișnuită într-una cu adevărat binecuvântată.

Foto: Pixabay

Sursa: catholicmom.com