„Să facem din întâlnirea familiei noastre cu Dumnezeu un adevărat festival” – Relatare despre Festivalul Familiilor
Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și Oficiul pentru Pastorația Familiilor a organizat sâmbătă, 16 septembrie a.c. la Maria Radna un festival al familiilor la nivel diecezan, având ca motto: Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har. (Fapte 4,33). În cele ce urmează, vă prezentăm o relatare despre acest eveniment.
Și dacă este deja toamnă, ne-am obișnuit să ne strângem pentru un moment de respiro, pentru noi, pentru familie, într-un loc sfânt, la Bazilica Maria Radna. Totul s-a lansat cu o invitație la o zi de reculegere, pentru data de 16 septembrie sub motto-ul „Festivalul Familiilor, Maria Radna”, iar versetul de plecare a fost din Faptele Apostolilor 4,33: „Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea lui Domnului Isus, și ei toți se bucurau de mult har.” Când auzi că întâlnirea are un titlu sugestiv, Festivalul Familiilor, gândul îți zboară la multe familii fericite, muzică, voie bună, ca la un adevărat festival. Da, așa este! Indiferent de împrejurare, că e Tabăra Familiilor, sau e o zi de meditație, întotdeauna descoperim că Dumnezeu vrea să fim acolo, să facem din întâlnirea familiei noastre cu El un adevărat Festival. Totul a fost organizat după un program anume:
Prezentarea cărții „Regula de viață a unei mame” de Holly Pierlot
Olimpiadă între familii (părinți cu copii)
15.15 – Rugăciune de mulțumire 15.30 – Plecare
Mulțumim pe acesta cale familiei Codreanu care ne-a inspirat cu mărturia din viața lor de familie și încă o dată am putut realiza că ceea ce este lăsat de la Dumnezeu, așa se va întâmpla. Doar cu astfel de întâlniri ale noastre cu Dumnezeu, în care realizăm câte lucrări minunate are el cu noi și că suntem cu adevărat binecuvântați. Doar așa putem să ne încărcăm cu spiritualitate pentru a putea merge mai departe în viața noastră în doi. Să fim mai uniți, mai puternici față de greutățile care bat la ușă. Când realizăm cât de privilegiați suntem noi că putem să participăm la astfel de întâlniri, la astfel de zile de reculegere, față de alte familii care pierd „bătălia căsătoriei”, sfârșind printr-un divorț nu poți decât să strigi: „Mulțumesc Doamne! Magnificat!”
Familia Călin
Cel mai mult m-a impresionat anul acesta la Festivalul Familiilor de la Maria Radna, mărturia familiei Codreanu. Sunt o familie cu cinci copii, locuiesc în București și fac parte din comunitatea Magnificat. Iulia e de profesie educatoare, iar Dragoș lucrează în domeniul IT. Am aflat că s-au cunoscut pe un forum unde Iulia a pus întrebarea „Ce este perfecțiunea?”. Încet încet, prin discuții tot mai dese s-a înfiripat între ei o prietenie la distanță. Au hotărât să se întâlnească și au mers împreună la pelerinajul Sfintei Parascheva. Acolo Dragoș i-a mărturisit dorința lui de a duce o viață sfântă. Auzind acestea Iulia se gândea în sinea ei, „Cum să nu îți dorești să fi cu cineva care la rândul său dorește sfințenia”. Au continuat prietenia la distanță și s-au întâlnit din nou, de această dată în București, unde au mers la adorație la o mănăstire. În timpul adorației, Dragoș a întrebat-o „Iulia, vrei să fii soția mea?” Răspunsul Iuliei a fost: „Dacă Domnul vrea, da”. A urmat o logodnă, cum o numesc ei, „sfântă”, în care au căutat printr-un proces de discernământ să afle dacă e voia Domnului ca ei să se căsătorească. Au mers la îndrumător de două ori pe lună și au discutat împreună și în particular teme privitoare la viața de familie. Acestea se întâmplau în urmă cu 11 ani. Și totuși când îi priveam în timpul mărturiei, am văzut un cuplu bucuros, doi „tineri” care se priveau unul pe altul așa cum se privesc îndrăgostiții. Rodul relației lor sunt cei cinci copii, primiți ca un dar de la Dumnezeu.
Viața lor de până acum nu a fost lipsită de cruce. După primii doi copii, Iulia nu s-a simțit bine și după investigații a aflat ca are o tumoare galopantă. Testul de sarcina a ieșit negativ și i-au administrat medicamente care nu erau compatibile cu sarcina. Ea a cerut să poată merge câteva zile acasă și apoi să revină pentru operație. Dragoș a dus copiii la bunici, și-a luat concediu. Au stat împreună acele zile și aproape tot timpul s-au rugat. Iulia mărturisește că acele zile au fost minunate. După revenirea la spital, doctorii rătăciseră dosarul și a fost nevoie să îi repete investigațiile. Tumoarea nu mai era, în locul ei era o sarcină. Așa a venit pe lume cel de al treilea copil: Tudor, care este un copil sănătos. Au mai povestit multe alte experiențe, dar firul care le leagă este disponibilitatea față de voia lui Dumnezeu. Trăiesc pentru a Îl sluji pe El.
Mulțumim organizatorilor, tuturor participanților și corului Harmonia Christi pentru înfrumusețarea muzicală a Sf. Liturghii.
Helena Costescu, referent pentru pastorația familiilor la nivel național
Susținute de pr. Mihai Tegzeș, Vicar cu pastorația Familiilor, catehezele biblice pentru familii și adulți în Eparhia de Oradea sunt deschise tuturor celor care doresc să aprofundeze Cuvântul în viața personală, fiind nu doar un prilej de reflecție asupra textelor din Sfânta Scriptură – în prezent Faptelor Apostolilor, ci și o pregătire pentru viitoarele Exerciții spirituale eparhiale pentru familii care se vor desfășura în perioada 15-17 noiembrie a.c., la Hotel Padiș (Băile Felix).
În viața creștină de familie putem pune în practică menirea noastră de a fi sare a pământului prin slujirea celuilalt, prin acțiunile făcute împreună și acordarea de suport în activitățile celuilalt, rămânând totodată umili în ceea ce facem, prin conștientizarea că suntem ceea ce suntem nu ca rezultat al alegerilor noastre, ci ca dar pe care Dumnezeu l-a pus în noi.
În anul 1999 Sf. Papă Ioan Paul al II-lea a scris o scrisoare persoanelor în vârstă, adresânduli-se astfel: «Șaptezeci sunt anii vieții noastre, optzeci, pentru cei mai în putere, dar în marea lor parte sunt trudă și durere; trec repede și noi dispărem» (Ps 90[89], 10) Erau mulți șaptezeci de ani pe timpul în care psalmistul scria aceste cuvinte, și nu erau mulți cei care depășeau această vârstă. Astăzi, grație progreselor medicinei ca și a îmbunătățirii condițiilor sociale și economice, în multe regiuni ale lumii viața s-a prelungit destul de mult. Însă rămâne totdeauna adevărat faptul că anii trec în grabă; darul vieții, în ciuda trudei și a durerii care îl marchează, este prea frumos și prețios pentru ca să ne putem plictisi de el.“
