Card. Semeraro: Familia Ulma, exemplu de „sfinţenie de la uşa de alături”

Markova este inundat de credincioşi şi de soare în această zi de septembrie unde fiecare lucru străluceşte mai mult, chiar şi albastrul cerului. Au venit mii din toată Polonia pentru a celebra şi a se bucura de beatificarea lui Jozef, Wiktoria şi a celor şapte copii ai lor. Sunt familia Ulma, „Samaritenii din Markowa”, familia capabilă să transforme propria casă „în loc a ceea ce Papa Francisc numeşte sfinţenie de la uşa de alături”. Asta aminteşte în omilie prefectul Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, cardinalul Marcello Semeraro: primind opt evrei persecutaţi de regimul nazist, „casa familiei Ulma a devenit acel han în care omul dispreţuit, respins şi lovit mortal a fost găzduit şi îngrijit”.

La şcoala evangheliei

Jozef şi Wiktoria, diferiţi în caracter, dar cu un orizont comun, formează inimile lor şi pe cele ale copiilor lor meditând zilnic, rugându-se şi primind cuvântul lui Dumnezeu. „Au trăit o sfinţenie nu numai conjugală – continuă prefectul -, ci pe deplin familială”, luminaţi şi susţinuţi de harul sfinţitor al Botezului, al Euharistiei şi al celorlalte sacramente. Numai aşa a putut să se evidenţieze „frumuseţea şi măreţia sacramentului Căsătoriei”.

Martorul fără nume

Totul este nemişcat pe esplanada din Markova atunci când episcopul Krystof Chuzia traduce în poloneză cuvintele lui Semeraro despre cel mai mic dintre noii fericiţi, fiinţa pe care Wiktoria o purta în sânul ei „şi care venea la lumină în travaliul măcelăririi mamei.

Fără să fi rostit vreodată un cuvânt, astăzi, micul fericit strigă lumii moderne să primească, să iubească şi să protejeze viaţa, în special pe cea a celor lipsiţi de apărare şi a celor marginalizaţi, din momentul zămislirii sale până la moartea naturală. Este glasul său care vrea să zdruncine conştiinţele unei societăţi în care se răspândeşte avortul, eutanasia şi dispreţuirea vieţii ca o povară şi nu ca un dar. Familia Ulma ne încurajează să reacţionăm la acea cultură a rebutării, pe care o denunţă Papa Francisc”.

Prietenia ebraico-creştină

După salutul cardinalului Semeraro adresat reprezentanţilor comunităţii ebraice, prezenţi la ritul de beatificare, urmează lista numelor componenţilor celor două familii găzduite de familia Ulma şi care şi-au pierdut viaţa împreună cu ei. „Această reuniune de familii ebraice şi o familie catolică în acelaşi martiriu are o semnificaţie foarte profundă”, pentru că oferă „cea mai frumoasă lumină asupra prieteniei ebraico-creştine, fie la nivel uman, fie religios.”

Făcători de pace

Un alt element de lumină se naşte din actualitatea mesajului familiei Ulma, care cu gestul lor faţă de cei nevoiaşi trimit la necesitatea urgentă a primirii. Contextul la care face referinţă cardinalul – fără a uita angajarea incredibilă a Poloniei pentru a-i ajuta pe civilii care fug de război – este invazia rusă în Ucraina: „Mijlocirea noilor fericiţi şi mărturia lor de caritate evanghelică să încurajeze toţi oamenii de bunăvoinţă să devină făcători de pace”.

Curajul de a trăi credinţa

În cuvintele prefectului Dicasterului Cauzelor Sfinţilor este şi mulţumirea vie faţă de atâţia alţi polonezi care, în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, au adăpostit evrei, plătind pentru această alegere conştientă cu viaţa. Este puternică şi urarea ca „în noi toţi, mărturia martirică a familiei Ulma să trezească dorinţa sinceră de a mărturisi şi a trăi cu curaj credinţa”.

Periferia în inima Bisericii

Markowa, astăzi, 10 septembrie 2023, pare să fie centrul lumii la care Biserica universală priveşte, aducând onoare celor nouă fii ai săi, Jozef şi Wiktoria, Stanisława, Barbara, Władysław, Franciszek, Antoni, Maria şi cel mai mic care venea la lumina lumii în momentul martiriului mamei sale.

Emanuela Campanile

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Foto: Vatican Media

Sursa: ercis.ro

Share:

Articole din aceiași secțiune ...

A face parte din soluție

Dorothy Day a fost un har salvator pentru atât de mulți dintre cei care au fost răniți fizic, spiritual și emoțional de devastarea provocată de Marea Depresiune. Motivele și acțiunile ei au fost autentice, pline de compasiune și i-au schimbat viața.
Nu a rezolvat problemele financiare ale vremii, dar a lucrat în felul ei pentru a fi parte a soluției, o persoană și o familie la un moment dat. … Ea a oferit demnitate, adăpost, speranță și bucurie – atât de multă bucurie.

Citește mai mult »

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

© Copyright 2021 - 2024 | PAGINĂ SUSȚINUTĂ DE CONFERINȚA EPISCOPILOR CATOLICI DIN ROMÂNIA