Pentru sărbătoarea Bunei Vestiri, am pregătit o compilație pentru ziarul nostru săptămânal sub titlul Fețele (multicolore) ale maternității în care le-am întrebat pe mame și mame în devenire despre maternitate. Kedves Emőke, regizoare de teatru din Gyimesi, care locuiește în prezent cu familia în Timișoara, crește împreună cu soțul ei patru copii, În continuare vă invităm să citiți mărturia ei.
Anul acesta sărbătorim a zecea aniversare a căsătoriei noastre cu patru copii. Ne simțim împliniți. Din prima clipă în care am devenit părinți, am știut că relația noastră este temelia puternică a familiei noastre.
Primii noștri trei copii s-au născut în trei ani, fapt care a dus la o perioadă foarte încărcată. Totul a decurs bine, ne-a plăcut, am fost fericiți. Când al treilea copil avea un an, am simțit că suntem foarte obosiți. Atunci ne-am dat seama că nu avem puterea pentru creșterea în continuare a familiei. Cu toate acestea, am simțit o mare dorință pentru un al patrulea copil. Mi-a fost clar că o asemenea dorință nu poate veni decât de la Dumnezeu.
Cei trei copii s-au apropiat foarte mult. Când ne-am odihnit, am văzut că a sosit momentul să lărgim familia. Toți cei trei copii au fost foarte fericiți de sosirea frățiorului lor. Încă de la început, fătul a fost inclus în desenele care înfățișează familia. Mi-a fost puțin frică de modul în care un nou copil ne va schimba viața de familie deja bine stabilită. Curând s-a confirmat că frica mea era nefondată.
Suntem obișnuiți cu faptul că în cea mai mare parte a zilei nevoile copiilor noștri ne determină viața, dar căutăm constant momente pentru întreținerea relației noastre. Viața cu patru copii mici este întotdeauna rapidă și imprevizibilă. La fel e și când ieșim din casă. Deoarece călătorim mult, ne asumăm posibilitatea ca mutarea din casă să fie un eșec total. Acest lucru se întâmplă rar, iar atunci când lucrurile merg bine, suntem foarte fericiți.
Ca mamă a patru copii, cea mai mare provocare a fost să mă confrunt cu propriile mele limitări. Învăț constant să accept că lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum vreau eu. Mi-am dat seama că majoritatea conflictelor în familie explodează atunci când eu am probleme, pentru că atunci am mai puțină răbdare, sunt mai puțin empatică și înțelegătoare. Totuși, văd că copiii mă cunosc foarte bine și mă acceptă cu aceste limitări. Cu toate acestea, sunt zile în care patru copii nu par prea mult, acele momente fac ca tot efortul să merite.
Cea mai mare frustrare a mea vine din faptul că nu am suficient timp pentru rugăciune personală și dezvoltare profesională pe lângă îndatoririle mele de familie. Este o grijă constantă, deoarece încerc să găsesc timp pentru toate, adesea fără succes. Încerc să accept, acum este momentul să fiu cât mai mult cu copiii. Va veni timpul pentru împlinirea profesională.
În maternitate a avut loc un dialog interesant și izbitor. Doamna de la curățenie a întrebat dacă este primul copil? am spus, al patrulea. La care ea a răspuns: Ești o mamă împlinită. Chiar am simțit asta. Declarația unei femei necunoscute nu a făcut decât să confirme acest lucru. Totul este să urmezi voia lui Dumnezeu.
Pentru mine este clar că am o sarcină mare în față. Trebuie să am grijă de această familie. Grădinița catolică ajută foarte mult la transmiterea credinței, deoarece copiii se confruntă cu o mulțime de întrebări importante la nivelul lor, care de obicei dau un impuls și vieții noastre de familie. Principalele mele intenții de rugăciune sunt pentru sănătatea familiei noastre și pentru alegerea unui partener pentru copiii noștri. Văd din proprie experiență că baza unei familii mari și fericite este o relație echilibrată.
Regizor Kedves Emőke
Articolul a fost publicat în secțiunea focus a numărului de duminică din 26 martie, ca parte a compilației „ Spune da unei vieți noi, îngrijeste, educă”.
Care este speranța noastră? Mulți oameni confundă speranța cu dorințele… „sper că se va întâmpla asta și asta, că voi izbuti…“ Acestea sunt dorințe. Speranța noastră se bazează tocmai pe învierea lui Isus: El trăiește, El ne iubește, iar speranța noastră este că va fi mereu cu noi și ne va iubi întotdeauna. Acesta este atât motivul, cât și temeiul speranței noastre. Speranța noastră este că iubirea lui Isus este atât de puternică, încât ne va putea păstra credincioși chiar și pe noi, ucenicii Săi slabi, pentru a ne transforma inimile, astfel încât să răspundem iubirii Sale cu iubire.
În data de 29 martie a.c. Biroul pentru Pastorația Familiilor din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara a organizat o întâlnire și devoțiunea Calea Sf. Cruci în natură, la Gărâna. Participanții au pornit la ora 12.00 de la biserica Sf. Tereza de Avila din localitate, și au parcurs un drum prin pădure. Redăm în continuare câteva impresii ale unor participanți, din cei peste 70 de persoane care au luat parte la acest program spiritual.
Episcopia de Timișoara, prin Biroul Diecezan pentru Pastorația Familiilor, organizează și în acest an mai multe cursuri de formare în limbile maghiară și română pentru acele familii care se implică mai mult în viața parohiei de care aparțin și în organizarea grupurilor de familii. Un astfel de curs de formare a avut loc în limba română în zilele de 28 februarie și 1 martie a.c., în casa comunitară din Timișoara a Surorilor Mariane Schönstatt. Programul a fost condus de Sr. M. Böbe Tari, referent pentru pastorația familiilor, și a cuprins mai multe discursuri și activități interactive.
