16.10.2022, Vatican (Catholica) – Papa Francisc a vorbit astăzi despre „o practică spirituală înțeleaptă, care s-a uitat un pic astăzi, pe care bătrânii noștri, mai ales bunicele, o cunosc bine: aceea a așa-numitelor iaculatorii”. Această încurajare la rugăciune a făcut-o în contextul pericopei evanghelice de azi din ritul latin. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi se încheie cu o întrebare îngrijorată a lui Isus: „Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?” (Lc 18,8). Ca și cum ar spune: „Când voi veni la sfârșitul istoriei [dar, putem să ne gândim, și acum, în acest moment al vieții] voi găsi un pic de credință în voi, în lumea voastră?” Este o întrebare serioasă. Să ne imaginăm că Domnul vine astăzi pe pământ: ar vedea, din păcate, atâtea războaie, atâta sărăcie, atâtea inegalități, și în același timp mari cuceriri ale tehnicii, mijloace moderne și oameni care sunt mereu în grabă, fără să se oprească vreodată; dar ar găsi pe cei care îi dedică timp și afect, pe cei care îl pun pe primul loc? Și mai ales să ne întrebăm: ce ar găsi în mine, dacă Domnul ar veni astăzi, ce ar găsi în mine, în viața mea, în inima mea? Ce priorități ale vieții mele ar vedea?
Adesea, noi ne concentrăm asupra atâtor lucruri urgente dar nenecesare, ne ocupăm și ne preocupăm de multe realități secundare; și eventual, fără să ne dăm seama, neglijăm ceea ce contează mai mult și lăsăm ca iubirea noastră față de Dumnezeu să se răcească, să se răcească puțin câte puțin. Astăzi Isus ne oferă remediul pentru a încălzi o credință lâncezită. Și care este remediul? Rugăciunea. Rugăciunea este medicamentul credinței, întăritorul sufletului. Însă trebuie ca să fie o rugăciune constantă. Dacă trebuie să urmăm o cură pentru a ne simți mai bine, este important să o respectăm bine, să luăm medicamentele în modurile și la orele cuvenite, cu statornicie și regularitate. În toate în viață este nevoie de aceasta. Să ne gândim la o plantă pe care o ținem în casă: trebuie să o hrănim cu statornicie în fiecare zi, nu putem să o udăm și după aceea să o lăsăm fără apă timp de săptămâni! Cu atât mai mult pentru rugăciune: nu se poate trăi numai din momente forte sau din întâlniri intense din când în când pentru ca după aceea „să intrăm în letargie”. Credința noastră se va usca. Este nevoie de apa zilnică a rugăciunii, este nevoie de un timp dedicat lui Dumnezeu, în așa fel încât El să poată intra în timpul nostru, în istoria noastră; de momente constante în care să-i deschidem inima, așa încât El să poată revărsa în noi în fiecare zi iubire, pace, bucurie, forță, speranță; adică să hrănească credința noastră.
Pentru aceasta Isus le vorbește astăzi discipolilor Săi – tuturor, nu numai câtorva! – despre datoria „de a se ruga întotdeauna și de a nu se descuraja” (v. 1). Dar cineva ar putea obiecta: „Dar eu cum să fac? Nu trăiesc într-o mănăstire, nu am mult timp pentru a mă ruga!” Probabil, poate veni în ajutorul acestei dificultăți, care este adevărată, o practică spirituală înțeleaptă, care s-a uitat un pic astăzi, pe care bătrânii noștri, mai ales bunicele, o cunosc bine: aceea a așa-numitelor iaculatorii. Numele este un pic demodat, dar substanța este bună. Despre ce este vorba? Este vorba de rugăciuni foarte scurte, ușor de memorat, pe care le putem repeta adesea în timpul zilei, în cursul diferitelor activități, pentru a rămâne „sintonizați” cu Domnul. Să dăm câteva exemple. Imediat ce ne-am trezit putem spune: „Doamne, îți mulțumesc și îți ofer ziua aceasta”: aceasta este o mică rugăciune; apoi, înainte de o activitate, putem repeta: „Vino, Duhule Sfânt”; și între un lucru și altul să ne rugăm așa: „Isuse, mă încred în Tine, Isuse, te iubesc”. Mici rugăciuni dar care ne mențin în contact cu Domnul. De câte ori trimitem „mesaje” persoanelor pe care le iubim! Să facem aceasta și cu Domnul, pentru ca inima să rămână conectată cu el. Și să nu uităm să citim răspunsurile Sale. Domnul răspunde, mereu. Unde le găsim? În Evanghelie, care trebuie ținută mereu la îndemână și deschisă în fiecare zi de câteva ori, pentru a primi un cuvânt de viață adresat nouă. Și să ne întoarcem la acel sfat pe care l-am dat de atâtea ori: purtați o mică Evanghelie de buzunar, în buzunar, în geantă, și astfel când aveți un minut deschideți și citiți ceva, și Domnul va răspunde.
Fecioara Maria, fidelă în ascultare, să ne învețe arta de a ne ruga întotdeauna și de a nu ne descuraja.
Sursa: catholica.ro
