pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

O vorbă sinceră cu băieții
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Cuprinscapitolul anterior PENTRU ACEIA CARE DORESC SĂ DEVINĂ PREOȚII LUI CRISTOS

Sunt băieți care simt în sufletul lor o altă chemare: se simt atrași nu de viața de familie, ci de viața de preot. Îi felicit pe acești tineri din toată inima. Este sigur că sacramentul căsătoriei este un lucru mare și sfânt, dar este ceva și mai mare și mai frumos dacă cineva renunță la iubirea pământească pentru a-și dărui iubirea și pe el însuși lui Dumnezeu.

Ar fi o greșeală să crezi că în acești băieți nu se trezește iubirea și că ei rămân indiferenți față de fete. Dacă un băiat de 16-18 ani îmi va zice că vrea să devină preot, în timpul discuțiilor, îi pun numaidecât întrebarea: "Dar fetele nu te interesează?" Dacă el îmi răspunde că nu l-au interesat deloc și niciodată, presupun că, chiar dacă are chemare, aceasta nu a ajuns la maturitate. Este mult mai promițător dacă-mi răspunde: "Ba da, mai ales prietena surorii mele care ne vizitează adesea. Cred că aș fi un soț și un tată bun pentru că îmi plac copiii. Dar eu vreau să mă consfințesc lui Isus Cristos!"

Am amintit deja că fiecare om dorește acel "tu" înțelegător cu care se simte unit, fie în prietenie, fie în dragoste. Acest lucru rămâne valabil și în cazul preotului. Dar el își găsește prietenul în Acela care s-a adresat apostolilor săi: "Nu vă mai numesc slugi, dar prieteni!" Și preotul are nevoie de cineva care să-i cuprindă "eu"-l său dar, pentru el, acest cineva nu mai este un om pământesc, fie el cel mai nobil și cel mai bun; e însuși Dumnezeu. El renunță la iubirea pământească pentru a câștiga în schimb prietenia veșnică și dumnezeiască a lui Cristos. La sfânta Liturghie, odată cu jertfa lui Cristos își oferă și iubirea sa și primește în schimb iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu. Prin aceasta se reîntoarce la acea mare "familie", pe care i-a încredințat-o Dumnezeu aici pe pământ, credincioșii săi.

Dacă ai să citești și acest capitol, te rog foarte mult, oprește-te pentru câteva clipe și privește în tine însuți: oare Dumnezeu te cheamă la viața de căsătorie sau la viața de feciorie? Cum poți să cunoști chemarea la preoție? Nu simțămintele abundente sau atitudinea pioasă deosebită sunt acelea care definesc această problemă. Chemarea la preoție este un dar al lui Dumnezeu pentru care este nevoie din partea ta de hotărâre fermă, de aptitudini fizice și intelectuale. Intenția ta, dacă nu o vei suprima în tine, Dumnezeu o va întări și mai mult. De unde poți să știi dacă ai calități necesare? După afirmațiile marilor papi și ale teologilor, acest lucru se poate deduce din trei puncte esențiale:

1. Să fii exigent în viața spirituală. Nu vreau să spun prin aceasta că trebuie deja să fii sfânt sau să petreci zilnic ore întregi în biserică. Dar, luptă cu și mai multă tărie pentru curăție. Străduiește-te să ai o viață plină de virtuți și citește cu plăcere cărți spirituale. Nici chiar un băiat ca acesta nu va putea evita ispitele - poate cădea chiar și în păcat grav - dar va trebui să lupte și mai mult, și dacă totuși va suferi înfrângere, să nu înt_rzie să se căiască îndată.

2. Capacitatea intelectuală pentru a-și putea însuși cunoștințele filozofice și teologice necesare. Dacă în cursul anilor de liceu obții rezultate suficiente, poți fi sigur că ai capacitatea intelectuală necesară.

3. Sănătatea și integritatea trupească. Asta înseamnă să nu suferi de nici o boală sau vreo insuficiență organică care te-ar face inapt pentru desfășurarea activității de preot.

Intenția ta să fie curată: "Vreau să slujesc lui Dumnezeu și sufletelor!"

Există ceva care te împiedică să devii preot? Și-n acest caz este posibil să te consacri lui Dumnezeu și să te ocupi fie cu îngrijirea bolnavilor, fie cu educarea tineretului. Mă gândesc la acei frați călugări care nu sunt sfințiți preoți dar, prin votul lor, s-au dăruit cu totul lui Dumnezeu. Tot aici mă gândesc la așa-zisele instituții de laici, mai exact, la membrii acestora, care nu au părăsit lumea, dar trăiesc sfaturile evanghelice în mijlocul oamenilor de diferite concepții și preocupări - începând de la muncitori și până la profesori universitari - vrând astfel să desfășoare o activitate apostolică, prin însăși viața lor, între aceia care sunt creștini cu numele, sau chiar printre păgâni.

Cu ochii strălucitori a stat odată un tânăr - tânărul bogat din Evanghelie - în fața Domnului: «Poruncile lui Dumnezeu le-am păstrat din anii tinereții mele. Ce trebuie să mai fac?» Isus l-a privit. «Dacă vrei să fii desăvârșit, mergi, vinde totul și, ceea ce ai câștigat, dă săracilor. După aceea, vino și urmează-mă!»

La fel ca acum două mii de ani, Isus Cristos umblă și astăzi printre oameni și se oprește în fața unui tânăr sau a altuia și-i spune: "Vino, urmează-mă". Dacă simți că te-a cuprins privirea lui Cristos care te cheamă, nu fă asemenea tânărului bogat din Evanghelie care nu a știut să renunțe la bogățiile sale, dar fii generos și spune senin: "Da, Doamne, te urmez".

Pentru țara noastră și pentru țările de misiuni, cuvintele lui Isus sunt astăzi mai valabile ca oricând: «Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați-l așadar pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul său!» Bănuiești deja ce vrea să spună Domnul prin aceste cuvinte? Nu vorbește tocmai pentru tine? Și tu poți să te rogi pentru harul chemării la preoție: "Doamne, dacă aceasta este voința ta, fă ca să fiu preotul tău fidel!"

 

Rugăciune pentru vocații la preoție

Doamne Isuse Cristoase, întreaga omenire a simțit cum Inima ta plină de milă i-a ascultat rugăciunea, atunci când a strigat către tine să-i dai un conducător care s-o călăuzească printre rătăcirile pământului spre lumina și viața adevărată. Tu cunoști inimile oamenilor, dă-mi claritate să văd și să cunosc dacă m-ai ales cumva să împlinesc și eu această chemare sfântă și profundă în colaborare cu tine. Luminează-mi sufletul ca să pot cunoaște marele har al chemării tale, întărește-mi voința ca, prin ispitele și încercările acestei lumi, să pot ajunge biruitor la Yelul meu. Ajută-mă să nu mă pierd în plăcerile și patimile tulburi ale omenirii. Nu mă lăsa să dau înapoi în fața încercărilor, dar ajută-mă să-ți pot aduce o adevărată jertfă a vieții mele și înalță-mă la tine, la culmea preoției tale veșnice. Amin. (Pius al XII-lea)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire