pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

O vorbă sinceră cu băieții
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU ȘI FETELE

Marea descoperire

Desigur, știai și până acum că pe lumea aceasta există nu numai băieți dar și fete. Însă, acest lucru nu ți s-a părut până acum ceva deosebit. Ai avut chiar momente, în viața de mai înainte, când ți s-a părut că ar fi o știrbire a demnității tale de băiat ca să discuți cu o fată. De multe ori te-ai supărat pe ele și le-ai alungat cu trufie dacă te-au deranjat. Câteodată te-ai bătut cu ele, trăgându-le bine de codițe. În general, ai găsit în ele niște tovarăși de joacă cu care ți-ai petrecut timpul, mai bine sau mai rău.

Într-o bună zi, a venit vecina ta Marieta la sora ta, ca să-i explice o problemă de matematică. Până acum nici nu te-ai gândit, cu toate că, în timpul vacanței de vară venea la voi aproape zilnic și vă jucați împreună toată după-amiaza. Până acum totul era atât de firesc încât nici nu i-ai observat prezența. Dar, acum parcă s-a întâmplat ceva... Degeaba citești poezia la română, nu-ți intră deloc în cap; te apuci de geometrie, nu merge nici asta. E clar, nu? Pentru că nu ești atent la aceasta. Gândul tău acume la masa cealaltă, unde Marieta explică problema de matematică. Cât n-ai da să-ți explice și ție! Îți pare rău că a plecat atât de repede. Dar iată, dă un telefon surorii tale. Vai, ce păcat că nu ai ridicat receptorul primul! Ce bine ar fi să mă trimită mama pentru ceva la vecini...!

Ce s-a întâmplat? Nimic deosebit, doar atât că Dumnezeu ți-a atins foarte fin inima și ți-a deschis ochii ca să poți vedea marea descoperire: "Sunt fete pe lumea aceasta, și mai ales fata aceasta, care parcă mă atrage, și prezența ei nu-mi este indiferentă".

În intențiile tale, în dorințele tale nu este nimic rău, nimic păcătos, de ce anume ar trebui să ascundem aceasta? Și totuși, simți în același timp că nu-ți spune numai mintea că nu ar fi totul în ordine dacă te-ai deda cu totul acestei dorințe.

Ce s-a întâmplat așadar cu tine? Ce înseamnă această transformare în dorințele tale?

 

Legea completării reciproce

Una dintre legile fundamentale ale naturii umane sănătoase este următoarea: nimeni nu vrea să rămână singur timp îndelungat. Omul este o ființă sociabilă, este dornic după acel "tu" intim și confidențial de care se simte legat prin sentimente de prietenie și de iubire intimă, un "tu" cu care se completează reciproc. Ai putut experimenta această lege și până acum: îți venea greu să te joci singur, ca atare ți-ai căutat un tovarăș care era un băiat sau o fată. Atunci când ai părăsit faza copilăriei și ai început să devii tânăr, și-ai și căutat deja un prieten înțelegător care înseamnă pentru tine mai mult decât ceilalți băieți. Nu-ți era numai coleg de joacă, dar și prieten bun. Nu numai că v-ați ajutat reciproc la rezolvarea problemelor pentru școală, ci ați ținut unul la altul și la bine și la greu. Dacă ai ajuns într-o situație dificilă, prietenul te-a ajutat fără ca să se aștepte la mulțumiri deosebite. Doar erați prieteni. La fel, dacă el avea o problemă, tu i-ai sărit în ajutor. Așa o cerea onoarea ta de prieten. Erați o inimă și un suflet și câte bucurii nu proveneau de aici...

Și, deodată, sosește ziua când îți dai seama că nu-ți mai este suficient tânărul asemănător ție. Îți lipsește ceva din viață, ceva care ar completa natura ta de băiat. Și, în acest moment, privești pentru prima dată la lumea fetelor. Această atracție și această necesitate este la fel de naturală ca și mai înainte: dorința de a avea un prieten bun.

Așadar, întrebarea este - și aceasta este esențială pentru tine - când poți ceda dorinței care te mână spre sexul celălalt? Ca să înțelegi răspunsul mai bine, să-ți spun mai înainte câte ceva despre căsătorie.

 

Câteva cuvinte despre căsătorie

În capitolul precedent am vorbit despre triplul aspect al instinctului sexual, am vorbit despre dorința naturală, am văzut, de asemenea, că tânărul trebuie să se abțină și să reziste acestor instincte. Celelalte două aspecte ale instinctului uman am spus că sunt: dorința de a transmite viața și dorința sufletească. Aceasta din urmă constă în faptul că omul, în mod firesc, vrea să-și dăruiască iubirea sa unei alte persoane și dorește, în același timp, să i se răspundă tot prin iubire. Această dorință face ca mireasa și mirele să se apropie și astfel, împreună, să construiască calea spre căsătorie.

Dorința de a transmite viața înseamnă că bărbatul și femeia, în cadrul căsătoriei, doresc să devină tată și mamă, doresc să dea viață copiilor.

Acest triplu aspect al instinctului sexual se valorifică prin voința lui Dumnezeu în cadrul căsătoriei. Dumnezeu vrea ca tatăl și mama să se dăruiască reciproc în dragoste și să se unească în iubire intimă și astfel, din unirea lor, să se nască ceea ce au dorit: copilul lor. Așadar pentru ca o căsătorie să fie adevărată și sănătoasă, este nevoie să se dea armonie completă acestor trei aspecte.

După toate acestea, poți să-ți dai seama mai clar cât de importantă este curăția vieții unui tânăr. Căci, acel tânăr care cedează poftei trupului, după ce va deveni matur, în căsătorie nu va căuta un adevărat tovarăș de viață, ci numai o persoană de alt sex. Dacă nu înveți acum, cum ai să trăiești în căsătorie o viață ordonată?

Ascultă-mă deci! Lupta tinereții tale este chezășia fericirii viitoare în căsătorie! Dumnezeu vrea să conducă pe om la o viață particulară echilibrată și la înțelegerea sinceră a aproapelui prin căsătorie. Întregirea totală și cea mai profundă, omul o găsește în căsătorie. Așa era în Paradis, atunci când Dumnezeu a spus: "Nu e bine ca omul să fie singur, să-i facem un tovarăș de viață!" Și a creat-o pe Eva. Abia în unirea celor două sexe s-a realizat toată bogăția naturii noastre umane.

Așadar, căsătoria este acea comuniune de viață în care bărbatul și femeia se completează reciproc în umanitatea lor și dau viață copiilor. "Creșteți și vă înmulțiți!" - cu aceste cuvinte i-a binecuvântat Dumnezeu pe primii oameni. Iar Fiul lui Dumnezeu a ridicat căsătoria la rangul de sacrament și a făcut din ea un adevărat simbol al unirii sale cu Biserica. Tatăl și mama, în căsătoria lor sacramentală, sunt izvoare reciproce de har. Dragostea lor față de Dumnezeu este chezășia perseverenței lor în dăruirea reciprocă, iar această dragoste dă curaj și răbdare ca să-și poată purta crucea, de multe ori grea, a vieții.

Căsătoria este indisolubilă. Putem să ne convingem de acest adevăr atunci când privim la rolul căsătoriei în nașterea copilului. Procrearea ar fi o mărturie a indisolubilității căsătoriei, chiar dacă Cristos nu ar fi afirmat clar: "Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă!" Este un lucru foarte trist dacă copilul nu are parte de căldura dragostei materne sau paterne, de siguranța unui cămin. Voința lui Dumnezeu este ca toți oamenii să se nască și, din prima clipă a vieții lor, să fie asistați de dragostea grijulie a celor doi părinți care au jurat că-l vor ocroti tot timpul vieții lor. Legătura familială este la fel de sfântă și indisolubilă ca și căsătoria. Familia este chipul Sfintei Treimi. După cum Sfântul Duh este flacăra iubirii reciproce dintre Tatăl și Fiul, tot așa, copilul este rodul iubirii dintre ttă și mamă.

 

Situația critică

Trebuie să-ți mai atrag atenția asupra unui lucru: dorința sufletului și dorința de a transmite viața este mai puternică în cazul fetelor decât în cazul băieților. Însă, instinctul sexual propriu-zis se manifestă întâi la băieți. Acesta este motivul pentru care, în anii adolescenței, nici băiatul nu reușește să înțeleagă fata și nici fata pe băiat. O fată gândește și simte cu totul altfel, iar băiatul, la rândul său, este animat de o dorință și o voință cu totul deosebită.

Astfel, poți să înțelegi de ce spun că bărbatul și femeia și nu băiatul și fata se completează reciproc. Nu este bine deci ca, în anii adolescenței, un băiat și o fată să fie mereu împreună. Nu mă gândesc numai la păcat, dar vreau să atrag atenția asupra unui pericol ce ar putea proveni de aici. Tensiunea dintre cele două sexe, corectă și voită de Dumnezeu, poate să dispară. Fii atent la urmările ce pot proveni de aici: fetele își pierd, încetul cu încetul, feminitatea lor, devin brutale, dure, imitând atitudinea băieților; iar băieții, la rândul lor, devin sensibili și afectați. De aceea, te rog foarte mult, nu tulbura nici desfășurarea vieții tale de băiat și nici desfășurarea naturii feminine a fetei! Înainte de toate trebuie să devii bărbat și pentru aceasta ai nevoie de ambient bărbătesc, iar fata, pentru a deveni matură, are nevoie de compania altor fete. Numai după ce ați devenit amândoi ceea ce trebuie să deveniți, conform planului lui Dumnezeu: bărbat matur și femeie matură, puteți să vă legați soarta pentru o viață întreagă. Rămâne adevăr de aur că orice atitudine sau act prematur, ulterior se răzbună. Tot ceea ce vrem și facem înainte de timpul potrivit va provoca urmări grave. Pentru o fată, dauna poate fi și mai mare, poate să-i tulbure toată viața. De aceea, cu atât mai puțin, îi este permis să se joace cu dragostea, nici nu are voie să-și dăruiască cuiva simțămintele prea repede.

Dacă un băiat care nu se poate gândi încă la căsătorie, caută să compromită o fată și își permite tot felul de indiscreții, să nu se mire dacă, în scurt timp, va ajunge într-o situație critică. La început totul pare nevinovat. Nici unul nu se gândește la ceva rău. Dar prea marea familiaritate nu numai că trezește dorința sufletului după un tovarăș de viață înțelegător dar, încetul cu încetul, se trezește și instinctul latent al trupului. Cât de mult se sperie, însă, în aceste cazuri, băiatul care e copleșit pe neașteptate de dorinți și pofte rele. Nu și-a dat seama de pericolul amenințător, iar acum nu se mai poate debarasa de el, căci instinctul își cere drepturile lui.

Probabil tu te aperi spunând: "În cazul meu aceasta e imposibil, așa ceva nu se poate întâmpla, voi fi foarte atent în această privință!" La aceasta eu îți răspund cu o altă întrebare la care te rog foarte mult să răspunzi sincer în fața ta însuți: "Spune-mi, oare până acum ai fost întotdeauna tare în cazul ispitelor sexuale? Ți-ai păstrat întotdeauna neatinsă curăția ?" Nu numai un băiat sau un tânăr au stat în fa?a mea cu ochii înlăcrimați: «Ați avut dreptate! Nici nu aș fi crezut; a început așa de frumos și armonios, iar acum...!» E păcat să nu respecți o fată, dar și mai mare păcat e dacă cineva își bate joc de ea, folosind-o drept obiect al plăcerilor sale!

 

Și atitudinea ta...?

Ca încheiere, aș vrea să adaug la discuțiile noastre câteva indicații pentru ca să te poți comporta corect cu fetele.

În cartea unui scriitor spaniol renumit, am citit următoarele: "Inima unui bărbat poate fi cuprinsă numai de două femei în viața: mama sa și mama copiilor săi. Orice altă afecțiune ori rătăcire periculoasă referitoare la altă femeie, devine păcat grav care poate să-i compromită însăși viața!"

Nici în viața ta nu va putea exista decât mama ta și mama copiilor tăi. Presupun că nici tu nu ai dori să iei în căsătorie o fată care mai înainte a fost "prietena" altuia.

Străduiește-te ca să privești toate fetele cu ochii unui frate creștin și nu cu privirile lacome ale unui adolescent dezordonat. Gândește-te că toate fetele aparțin sexului sfintei Fecioare Maria și ele sunt astfel chipul Mamei Preacurate. Observă și cinstește în ele omul; nu le considera ca pe niște îngeri coborâți din cer, dar nici nu le disprețui. Desigur, atitudinea ta trebuie să fie naturală și delicată.

Fii cavaler față de toate fetele. A fi cavaler înseamnă a ocroti pe cei slabi. Tânărul este obligat să ocrotească fetele, dar nu să le posede. S-ar putea ca acel dușman de care trebuie să le ocrotești trăiește tocmai în tine și se manifestă prin pornirile tale; niciodată să nu devii un cavaler trădător! Se poate întâmpla să trebuiască să ocrotești pe cineva de el însuși. Să zicem că te întâlnești cu o fată ușuratică. Și în asemenea ocazii trebuie să fii cavaler adevărat.

Vreau să-ți mai atrag atenția asupra altui lucru: sunt femei care și-au pierdut simțul față de demnitatea lor de femeie. Ele se vând unor bărbați pentru bani sau alte remunerații. De multe ori seduc și pe tineri. Fii precaut totdeauna, umblă cu ochii deschiși și nu te lăsa atras în mocirla păcatului! Dacă ai ajunge cumva într-o asemenea situație ispititoare, cel puțin tu să respecți demnitatea lor de femeie de care ele, sărmanele, au uitat cu totul. Pentru aceasta, și nu numai de teama unor boli venerice respingătoare, stăpânește-te.

Adună și păstrează scânteile dragostei care există în tine ca mai târziu să se poată naște din ele o flacără dătătoare de viață. Ce vreau să spun cu aceasta? Gândește-te la o gârlă din câmpie care curge liniștit. Ar fi imposibil să pună în funcție o moară. Situația se schimbă numai dacă apa se acumulează mai întâi într-un baraj, ca după aceea, deschizând stăvilarele, să împingă cu forță roata unei mori. Tot așa și cu viața omului. În inima fiecărui băiat arde acel foc care este menit să devină odată forța motrică a vieții de familie. Dar aceasta se întâmplă numai în acel caz în care energia respectivă nu a fost risipită în anii tinereții.

Iubirea umană nu este nelimitată, nu este inepuizabilă. Poți s-o compari cu o bucățică de au. Ce poți face cu ea? Dacă vrei poți s-o depui în tezaurul unei bănci pentru a cumpăra cu ea ceva de valoare mai târziu, dar în același timp, dacă dorești, poți s-o schimbi și în bani mărunți și poți foarte bine să-i risipești cu amândouă mâinile, iar după aceea, dacă dorești să cumperi un obiect valoros, îți este imposibil pentru că nu ai cu ce să mai plătești. Așa se întâmplă și cu iubirea. Poți să o risipești: azi pentru o fată, mâine pentru alta, dar poți, în același timp, s-o păstrezi pentru o singură fată pe care copiii tăi o vor numi mamă. Gândește-te cât de sublim va fi dacă la altarul cununiei voastre, privind în ochii miresei tale, vei putea spune: "Tu ești prima și îți dăruiesc iubirea tinereții mele întru totul". Și dacă ea îți va răspunde cu aceeași privire candidă și sinceră, veți putea pune bazele unei căsătorii care va rezista în furtuna cea mai violentă a vieții și nu vă va putea despărți decât moartea.

Poate că foarte de timpuriu, la vârsta de 12-13 ani, te vei întâlni cu acea fată despre care crezi și simți că vă aparțineți, că Dumnezeu v-a creat unul pentru altul: nu este nici un rău, ba chiar e bine să știți despre această afecțiune reciprocă a voastră, dar deocamdată să-și urmeze fiecare drumul său propriu pentru ca mai târziu fiecare să vă puteți dărui reciproc. Știți că vă iubiți, atât e important deocamdată, și e suficient.

Crede-mă că aceste două vieți (a ta și a ei) se îmbină deja în fața lui Dumnezeu și fără mărturisirea voastră pripită. Mulți tineri se gândesc în felul următor: "Dacă nu-i voi spune cât mai degrabă că o iubesc va accepta curând apropierea altuia". Fii calm: iubirea este mult mai profundă, mai complexă și mai valoroasă decât oferirea inimii voastre unii altora prin asemenea promisiuni timpurii. De altfel, de unde vei ști cum va fi această fată peste 6-8 ani? Și cât de mult se vor schimba și exigențele tale până atunci!

"Dar dacă eu o iubesc deja de acum?" În acest caz străduiește-te să devii demn pentru ea! Fii sârguincios la învățătură, călește-ți trupul, trăiește o viață creștinească conștiincioasă, stăpânește-ți impulsurile, vino în ajutorul celor din jurul tău. Mărturisește-ți sincer simțămintele tale duhovnicului tău, sfătuiește-te, pentru ca în orice situație să fii stăpân pe tine însuți.

Și dacă, uneori ți se pare foarte greu să renunți la ceea ce colegii tăi acceptă foarte ușor - păcatul - să te întărească mereu conștiința că fata despre care Dumnezeu știe deja că va fi soția ta, trăiește undeva. E o fată de vreo 8-10 ani corectă și amabilă - poți fi sigur de aceasta! Și tu de ce nu te-ai putea stăpâni? Așează-te în genunchi într-un colț liniștit al bisericii și roagă-te pentru acea fată ca bunul Dumnezeu s-o păstreze la fel de curată și nobilă, așa cum vrei și tu să devii acum. Cât de mare va fi bucuria voastră dacă odată îi vei putea spune: "M-am rugat pentru tine deja de când eram mic".

 

Rugăciune pentru o fată

Tată ceresc, undeva trăiește deja această fată care, după voința ta, va deveni odată soția mea și mama copiilor mei. Vreau să am mereu o atitudine demnă față de ea, vreau să mă păstrez curat față de ea. Nu vreau să mă port cu ușurătate față de dragostea care se naște acum în mine, dar vreau s-o păstrez cu multă grijă ca pe o comoară prețioasă. Vreau s-o privesc cu ochii curați pe ea și pe toate fetele și să nu uit că ele aparțin de sexul aceleia pe care ai numit-o și tu aici pe pământ, Mamă!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire