pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

O vorbă sinceră cu băieții
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU ȘI TRUPUL TĂU

Ai ajuns într-o fază dintre cele mai importante a vieții tale. Faza copilăriei a trecut și din copil ai devenit om aproape matur, atât trupește, cât și sufletește. Această fază, care durează aproximativ de la 13 la 20 de ani, se numește faza adolescenței (vine de la cuvântul latinesc adultus = adult; adolescens = care tinde spre starea de adult). Acum se trezesc în tine sentimente noi, pofte și dorinți necunoscute încă. Nu prea poți să fii ascultător, mai ales dacă părinții te mai consideră copil, alții nu te mai înțeleg deloc uneori. Dar, ia spune, tu te înțelegi întotdeauna pe tine însuți? Simți în tine o însuflețire gata să explodeze, apoi îndată devii deprimat, fără ca să te simți în stare de ceva; te interesezi din ce în ce mai mult originea și nașterea omului, creșterea trupului și evoluția sufletului. Și trupul este supus fenomenului de transformare în timpul adolescenței. Această transformare ți se pare neînțeleasă și de aceea îți produce neliniște și greutăți. Pacea și liniștea copilului de odinioară nu mai există pentru tine. Deodată te vezi față în față cu ispite necunoscute și simți că trebuie să lupți cu ele. Poate deja ai experiența unor momente și amintiri întunecate, tulburătoare. De aceea, vom discuta acum despre unele aspecte ale evoluției trupului adolescentului.

 

Izvorul virilității tale

În capitolul precedent a fost vorba despre rolul important al glandelor sexuale. Dar aceste glande, afară de faptul că produc spermatozoizii (în cazul bărbatului) au și un alt rol important despre care probabil nu ai auzit încă. Glandele sexuale produc și alte substanțe. Acestea, ajungând în circulația sângelui, pătrund în tot trupul și, sub influența lor, adolescentul va deveni, încetul cu încetul, bărbat. Dacă funcționarea acestor glande este tulburată cu ceva în timpul adolescenței, din adolescentul respectiv nu se va mai putea dezvolta un bărbat în toată firea. Astfel, pe bună dreptate poți să spui că glandele sexuale sunt izvorul virilității tale (desigur, pentru ca cineva să devină bărbat în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să-și educe și caracterul).

Pentru a vedea mai clar cât de important este rolul glandelor sexuale în dezvoltarea trupului, imagineazăți că un copil este rănit de o schijă la glandele sexuale și medicul este nevoit să le îndepărteze prin operație. Care vor fi urmările acestui fapt? Băiatul va continua să crească, va deveni din ce în ce mai mare și va înainta și în vârstă, totuși, nu va deveni bărbat adevărat. Vocea nu va fi niciodată de bărbat, ci îi va rămâne înaltă și copilărească. Fața îi va rămâne în continuare moale și rotundă și nu i se va forma chipul caracteristic unui bărbat adevărat. Nu va trebui să-și cumpere aparat de ras pentru că nu-i va crește barba. Din toată ființa sa va lipsi trăsătura unui bărbat. După ce știi cât de importante sunt glandele sexuale în viața omului, este clar că trebuie să-ți păstrezi bine și cu atenție aceste izvoare ale viriității tale.

Când sosesc anii adolescenței, fiecare băiat simte stări de neliniște la care nu găsește răspuns mulțumitor.

Dacă secreția glandelor sexuale ajunge în circulația sângelui timp mai îndelungat, circulația devine mai intensă, astfel încât și venele penisului se umplu cu sânge. Acest fenomen, cu toate că este neobișnuit, poate și neliniștitor, este totuși natural și normal. Fenomenul acesta nu-l poți împiedica, nici scurta în timp. Lasă, așadar, liniștit ca să se producă, pentru că va trece tot de la sine.

Mulți băieți simt că au mâncărimi pe partea aceasta a trupului, oricât s-ar îngriji de ea din punct de vedere igienic, ceea ce este foarte neplăcut. Dar nici pentru aceasta nu trebuie să te neliniștești. Despre ce este vorba? La capătul penisului, sub piele, se află niște glande mici care produc o secreție în cantitate mai mare (la fel ca și glandele orificiului auricular). Această secreție se întărește și de multe ori nu e ușor să fie îndepărtată. Acesta este motivul pentru care adolescentul are mâncărimi. Dacă aceasta se întâmplă cu tine mai des, adresează-te medicului. Îți va da o alifie care-ți va îndepărta senzația neplăcută, sau dacă e cazul, va face o mică tăietură în pielea de la capătul penisului, ca astfel să-l poți îngriji din punct de vedere igienic mai ușor.

Mulți băieți nu sunt lămuriți cu încă o problemă. Într-o noapte se trezesc și observă că prin penisul lor s-a scurs o secreție necunoscută până atunci. Poate au avut chiar vise tulburătoare. Ce s-a întâmplat? Vreun păcat, poate? Nici într-un caz! Și acesta este un fenomen natural care, începând de acum, se va repeta la intervale de timp mai lungi sau mai scurte; este vorba de poluție. Motivul e că glandele sexuale, de multe ori, secretă mai multă substanță decât ar putea organismul să prelucreze. Așa că, natura rezolvă problema, eliminând surplusul din organism în timpul somnului. Tu nu te speria deci! Chiar gândește-te: încetul cu încetul devii bărbat. Dumnezeu ți-a încredințat deja forțele necesare transmiterii vieții.

Izvorul virilității tale te îndeamnă mereu la respect! Acesta este sprijinul fundamental al pudicității noastre. Acest sentiment al pudicității este înnăscut și îl oprește pe om ca să arate, să privească sau să atingă organele sexuale fără motiv. Nu ca și cum, într-un fel sau altul, aceste organe ar fi rele. Dimpotrivă, sunt bune, după cum tot trupul e bun, căci a fost creat de Dumnezeu. Tocmai de aceea, un băiat trebuie să-și ascundă organele sexuale de văzul altuia pentru că au și vor avea o importanță mare. De asemenea, nu trebuie să uiți că toți am moștenit păcatul strămoșesc, deci nu putem permite ca alții să se apropie de noi cu intenție indecentă, fie cu privirea, fie cu fapta. De altfel, să nu fii niciodată timid sau scrupulos! Dacă în timpul gimnasticii sau la înot acest fenomen, care de regulă se produce numai noaptea, se întâmplă de la sine și nu l-ai provocat intenționat, nu ai făcut nici un păcat. Atunci când te speli sau faci baie să faci liniștit tot ce ține de igiena trupului și a organelor sexuale. Însă, în nici un caz să nu te ocupi fără motiv de ele, și nu lăsa pe alți băieți sau bărbați să ți le atingă.

În sfârșit, trebuie să-ți atrag atenția în mod serios asupra unui lucru: sunt bărbați la care instinctul sexual este atât de dezordonat încât, pentru satisfacerea poftelor lor sexuale, caută băieți. Aș putea să-ți povestesc mai multe cazuri.

Un băiat, fără experiență, a acceptat invitația unui bărbat care se oferea să-l ducă acasă cu mașina. Dar bărbatul nu era altceva decât un seducătr, deși era îmbrăcat elegant și politicos. Sărmanul copil, a învățat pe propria sa piele ca altădată să fie cu mai multă băgare de seamă.

Am cunoscut un alt băiat. Un străin s-a apropiat de el și l-a rugat să ducă un pachet într-o casă nelocuită, în partea cealaltă a străzii. Din fericire, micul meu cunoscut și-a dat imediat seama de pericolul care-l amenința și i-a răspuns că-i pare rău dar nu are timp căci trebuie să se grăbească acasă.

Un tânăr mergea spre casă pe la ora 22 și trebuia să treacă printr-un parc destul de pustiu. Deodată, i-a apărut în față un bărbat și a început să-l bruscheze. Din fericire, băiatul nu și-a pierdut prezența de spirit și a strigat: "Fii atent, în spate vine tatăl meu!" Și agresorul a dispărut.

După cum vezi, sunt oameni cu tendințe bolnave care încearcă să câștige încrederea băieților prin vorbe prietenești, prin mici cadouri, prin invitații la plimbare sau la cinema, plimbări cu mașina, ca după aceea să-și satisfacă instinctul sexual printr-un abuz. Aceasta este homosexualitate, păcat despre care sfântul Paul spune că între creștini nici nu poate fi vorba despre așa ceva. Sodoma și Gomora au pierit din cauza acestui păcat (cuvântul "homosexualitate" provine de la cuvântul grec homousios= același, asemănător și din cuvântul latin sexualis = referitor la sex). Statul pedepsește cu închisoare pe acela care seduce un băiat. Dacă un asemenea bolnav ar vrea să te seducă, adresează-te polițistului cel mai apropiat sau spune părinților tăi.

 

Instinctele umane

Animalul își urmează numai instinctele și nici nu poate altfel; dar omul a fost creat de Dumnezeu liber; poate să aleagă binele în mod liber și în mod liber trebuie să lucreze pentru mântuirea veșnică. Și, totuși, Dumnezeu vrea să-l angajeze și pe om în planurile sale. Între altele, asta este și menirea instinctelor care îl îndeamnă pe om la activități multilaterale. Omul, în calitate de creatură rațională, poate să-și satisfacă aceste instincte conform orânduirii lui Dumnezeu. Gândește-te la dorința după libertate care îl îndeamnă pe un rob să încerce mereu să evadeze. Sau, închipuiește-ți cu ce instinct al vieții luptă cei naufragiați pentru salvarea lor proprie. Dintre instincte, cele mai puternice sunt două: instinctul conservării și instinctul reproducerii.

Instinctul conservării a fost dat omului de Dumnezeu ca el să-și păstreze viața. Dacă n-ar exista acest instinct, omul nu ar mai lucra deloc, nu ar avea ce să mănânce, ar slăbi și ar muri. Instinctul conservării însă, îl determină, prin senzația de foame, să se hrănească, căci altfel ar muri de foame. De obicei, nu ne este greu să mâncăm, nu ne trebuie efort pentru aceasta. Mai mult, dacă îți închipui bucatele preferate, în mod instinctiv îți pornește secreția salivară și ai dori să mănânci. Dumnezeu a voit ca mâncarea să fie o plăcere, și tocmai această plăcere îl îndeamnă pe om să mănânce. Așadar, nu este ceva păcătos să mănânci cu plăcere. Însă, omul se poate înjosi în același timp, dacă mănâncă numai din plăcere, ca să-și satisfacă pofta.

Și alte instincte unt legate de plăcere. Dacă vezi un peisaj frumos, îl admiri instinctiv. Ce bucurie simți atunci când, în sfârșit, după multă bătaie de cap, ai reușit să rezolvi o problemă de algebră! Deci, și descoperirea adevărului îți produce plăcere.

Prin instinctul reproducerii, adică prin instinctul sexual, Dumnezeu vrea ca oamenii să se mențină. Dacă nu ar exista acest instinct, mulți oameni nu s-ar căsători, deoarece creșterea și educarea copiilor dă multă bătaie de cap. Așadar, Dumnezeu i-a înserat omului instinctul reproducerii, ca prin acesta să-l conducă la căsătorie. Acest instinct are trei aspecte:

1) dorința sufletului (dorința de a găsi un tovarăș de viață);

2) dorința de a transmite viața (dorința de a avea copii);

3) dorința naturală (dorința sexuală propriu-zisă).

Dumnezeu a voit ca și satisfacția sexuală - când doi oameni (bărbat și femeie), în cadrul căsătoriei, se unesc trupește și sufletește - să fie însoțită de o plăcere. Acest lucru e voit de Dumnezeu și de aceea e o plăcere legitimă. Instinctul și puterea pe care începe s-o simtă fiecare adolescent sunt mai puternice decât oricare alt instinct și se manifestă foarte violent. Odată, un profesor de biologie a comparat acest instinct cu puterea unei ape curgătoare și, într-adevăr așa este. Dar omul trebuie să știe să-l stăpânească. Dacă se revarsă din albia sa și rupe barajele, poate să provoace pagube imense. Sau, gândește-te la forța aburilor. Cât de folositoare sunt locomotivele sau cazanele cu aburi în industrie. Dar dacă, din greșeală, un cazan se fisurează, explozia uriașă poate să provoace moartea multor oameni; tot așa și cu instinctul sexual: dacă-l stăpânești, va fi spre binele tău și al urmașilor tăi. Dacă însă te va birui, va face ravagii în trupul și în sufletul tău.

 

Abuzul în viața sexuală

Pentru a fructifica energia vieții sexuale, Dumnezeu a orânduit căsătoria. Satisfacerii instinctului sexual îi este atașată plăcerea sănătoasă trupească și sufletească. Această plăcere, sănătoasă și curată în sine, este darul bunului Dumnezeu dat creaturilor sale. Acela care profită de acest instinct sexual în afară de căsătorie, face un abuz, se opune voinței lui Dumnezeu, se folosește de forța sexuală pentru un scop nejustificat, scop care este departe de intenția lui Dumnezeu, Creatorul. Acest abuz este un păcat grav.

Ar comite un asemenea abuz acel băiat și acea fată care, mânați de instinct, ar face ceea ce nu este permis decât în cadrul căsătoriei. Ar fi, de asemene,a păcat dacă un bărbat căsătorit ar căuta relații sexuale, în afara căsătoriei, cu o altă fată.

Din păcate, trebuie să-ți mai atrag atenția și asupra unui abuz care se întâmplă între adolescenți. Un băiat vine la scaunul de spovadă și mărturisește că a făcut o faptă necurată singur. Despre ce este vorba? Și de ce este abuz? Poate nu numai tu, dar și unii dintre prietenii tăi ați fost nevoiți să vă luptați cu acest păcat, poate ani de-a rândul și nici așa nu ați reușit să vă debarasați de el. Dacă un băiat prin atingerea organului său sexual, îl agită în mod conștient și voluntar în așa măsură încât face să se scurgă sămânța din organul său, săvârșește solitar un păcat care se numește masturbație. Un asemenea tânăr abuzează de izvorul virilității sale. În loc să se opună dorințelor sale, le lasă frâu liber și risipește în acest fel energiile de care trupul are nevoie pentru ca să se dezvolte. Știința medicală a dovedit că spermatozoizii sunt prelucrați de organism în mare măsură și sunt folosiți pentru maturizarea trupului. Surplusul de care organismul nu are nevoie - după cum am arătat mai sus - părăsește organismul într-un mod sănătos și natural. Nu asculta, deci, de colegii și prietenii tăi necumpătați care afirmă că aceasta nu înseamnă nimic rău, că se poate produce ușor, și că nu provoacă nici o daună... Dacă cineva va recurge la aceasta, își va provoaca daune foarte mari! Poate nu se va îmbolnăvi, dar va fi mereu somnoros, se va simți mereu obosit, nu se va putea concentra asupra unei munci serioase, va neglija sportul și va obține rezultate din ce în ce mai slabe. Dauna spirituală ce urmează din aceasta va fi și mai mare. Dacă cineva se va lăsa învins în această luptă, pentru el, din păcate, și religia va deveni în curând o povară. Abia dacă se va mai ruga, va neglija Liturghia de duminică, se va împărtăși din ce în ce mai rar și sufletul său va deveni asemenea unui pustiu.

"Mărturisesc deschis că de la spovadă și practicile religioase m-au îndepărtat problemele și crizele adolescenței mele și rușinea înșelătoare. Dacă ar fi sinceri, mulți ar putea să recunoască la fel că, pentru prima dată, au fost îndepărtați de religie prin cedarea de la porunca curăției. Abia ulterior au căutat argumentul la lumina științei într-o lume cu mentalitate diferită ca să-și potolească glasul conștiinței lor" (Francoise Coppee).

Să mai adăugăm aici un fapt: niciodată nu e bine când asupra omului apasă greutatea unui păcat. Acest păcat apasă asupra sufletului ca o povară grea. Omul este mereu chinuit de remușcări de conștiință, devine dezgustat de sine însuși, iar față de alții are un complex de inferioritate.

Problema cea mai grea constă în aceea că unii tineri se gândesc că de acest păcat nu mai pot scăpa niciodată. Celui care crede așa ceva îi spun doar atât: este posibil! Un băiat mi-a scris odată: "La vârsta de 14 ani am fost derutat de alții și am căzut în păcatul masturbației. Numai după conferința dv. mi-am dat seama de ceea ce am făcut! Deși am trecut prin lupte violente, am scăpat de acest păcat! O mare povară a căzut de pe sufletul meu: în sfârșit, sunt liber!" Oricine poate să comită un păcat, dar a rămâne curat sau a redeveni curat cere de la om mult curaj și multă biruință de sine. Mulți tineri devin bărbați în adevăratul sens al cuvântului tocmai în această luptă dură pentru o viață curată.

 

Lupta cea mare

Fără îndoială că, fără luptă nu se va reuși. Simpla hotărâre în această privință nu este suficientă, trebuie depus un efort zilnic, trebuie purtată o luptă fermă ș susținută. Totuși, unii tineri obțin rezultate mici în această privință, și aceasta din două motive: primul ar fi acela că tânărul rămâne dezamăgit deja în timpul ispitei și nu face distincție între ispită și consimțământul personal. Fii liniștit căci, cu toată bunăvoința ta, vei mai avea multe ispite împotriva poruncii a șasea. Dacă le învingi pot deveni pentru tine mijloace de a câștiga viața veșnică. Nici ispita cea mai violentă nu este păcat, atâta timp cât rămâne ispită. Devine păcat numai atunci când omul o acceptă deplin. De asemenea, ar fi păcat, dacă ai căuta tu ispita, ai provoca-o și te-ai complace în ea. De exemplu, cel care vizionează un film imoral este responsabil de ispitele și eventualele păcate provenite de aici. Al doilea motiv este acela că cei mai mulți tineri nu știu cum să se comporte în timp de ispită și nici ce mijloace să folosească pentru ca într-adevăr să învingă. Dintre mijloacele naturale care te pot ajuta, menționăm:

1. Îndreaptă-ți atenția spre altceva căci nervii sexuali și nervii creierului sunt într-un raport reciproc. De aceea, în timp de ispită, trebuie să te ocupi de altceva, să te gândești la altceva. Dacă îți scrii temele pentru școală, ieși puțin la aer curat, plimbă-te, cântă la pian dacă te pricepi sau joacă-te. Și seara? Și noaptea? Și atunci poți să te gândești la altceva. Dacă-ți place fotbalul imaginează-ți două echipe între elevi și profesori. Tu ești arbitru, conduci jocul. Vai, niciodată nu te-ai fi gândit că acel profesor gras poate să alerge atât de repede și bine. Sau gândește-te că mergi cu bicicleta și din greșeală ai ajuns între tramvai și mașină. Trebuie să conduci cu atenție și concentrare deosebită ca nu cumva să ajungi sub roți. Sau ești în vârful unui coș de fabrică, sunt 200 de trepte care duc jos. Începi să cobori și numeri: 199, 198, 197, 196... și, înainte de a ajunge la treapta numărul 100, ai și adormit.

2. Un al doilea mod natural: fii călit, nu moale! Învață să renunți începând cu lucrurile mici. Nu e necesar să vezi toate filmele, să te oprești în fața tuturor cofetăriilor, să citești toate romanele captivante. Acea varietate de lucruri pe care azi o putem auzi și vedea excită firea noastră senzuală. Desigur, aceasta nu înseamnă să umblăm pe stradă cu ochii închiși sau cu urechile astupate. Poți să faci ca, atunci când ți se oferă ocazia de a vedea ceva curios, să nu te oprești ca să caști gura. Încearcă să închizi o carte la un pasaj emoționant pentru a-l relua abia ziua următoare. Fă-ți temele, pregătește-te sârguincios în fiecare zi pentru școală. Tot aici intră fumatul. Cât de trist este dacă un tânăr nu se poate abține și devine robul fumatului. Nu știu dacă, acela care nu este în stare să se abțină de la lucruri care cer o renunțare mică, se va putea abține de la alte lucruri care cer o renunțare mai mare.

3. Un alt mijloc: ocupă-te de ceva! Este important cu ce te ocupi în timpul liber. Oare în acest timp te cultivi? Înveți chiar o meserie? Dacă vrei să rămâi curat e bine să ai mereu o ocupație, o pasiune; să nu-ți petreci timpul liber fără nici un rost sau în căutarea unor plăceri deșarte. Îți place să joci fotbal, să înoți, să joci tenis; poate ești filatelist sau cânți la vreun instrument: este foarte bine, dar nu uiți nici de carte. Un cunoscut de al meu mi-a dat sfatul să am un domeniu pe care să mi-l schimb mereu din jumătate în jumătate de an. Acestui fapt îi datorez satisfacția că am cunoscut tainele electricității și electronicii, lumea stelelo, caracterul meu personal și al altora.

Dar mijloacele supranaturale pe care ți le oferă Biserica din voința lui Cristos sunt mult mai importante. Poți să-ți dai seama din Sfânta Scriptură cât de mult a ținut Cristos la cei tineri. Gândește-te numai la sfântul apostol Ioan.

Străduiește-te să faci și tu parte din numărul acelor tineri care spun adesea în inima lor: "Cu tine, Doamne! Isuse, ajută-mă!" Poți să spui orice altă rugăciune sau invocație scurtă care-ți place cel mai mult și se potrivește momentului respectiv.

Nu de mult m-am întâlnit cu un tânăr de 17 ani. M-a impresionat ca prezență, ca bun sportiv și ca un om excelent. M-a mirat sinceritatea sa față de mine și intimitatea sa față de Domnul Isus.

Cristos te cunoaște după nume, te iubește și te ajută prin harul său. Cu el vei fi tare în luptă. Adresează-te lui adesea, căci el este cel mai bun și cel mai puternic prieten.

Iar dacă ai suferit înfrângere, nu întârzia cu spovada. Nu aștepta până la o sărbătoare mare! Niciodată să nu pornești la drum cu sufletul apăsat de povara păcatului; mai întâi trezește în tine căința desăvârșită. Este un fapt trist că mulți tineri, care în copilăria lor s-au împărtășit des, odată cu vârsta adolescenței părăsesc comuniunea cu Cristos din sfânta Taină. Cine are mai mare nevoie de puterea Euharistiei dacă nu tinerii între 12 și 16 ani?

Sfânta Împărtășanie nu este numai darul celor buni, dar înainte de toate este unirea luptătorilor cu conducătorul iubit. Nu te împărtăși ca să ai viața comodă și fără ispite, dar împărtășește-te ca să te unești din ce în ce mai mult cu Isus Cristos. Mulți se împărtășesc așa după cum unii bolnavi se droghează cu medicamente și se miră că trebuie totuși să sufere în continuare... Cei care se împărtășesc cu scopul de a le crește iubirea față de Cristos, experimentează un rezultat mai mare.

Un medic spunea odată: dacă Trupul lui Cristos se unește cu noi în sfânta Împărtășanie, această unire provoacă și transformarea semantică în noi, transformare care se manifestă prin aceea că vom reuși să suprimăm instinctele care, de multe ori, pot deveni pericol pentru suflet.

4. În sfârșit, aș mai recomanda un mijloc foarte eficace: Mulți tineri mi-au zis că în momente de ispite violente au găsit ocrotire la preasfânta Fecioară Maria. S-au rugat: "Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, ajută-mă să înving!" Te va asculta și pe tine. (Dacă citește această carte vreun tânăr care nu e catolic, să se gândească la faptul că mama Mântuitorului este și mama lui și o poate chema în ajutor în caz de nevoie cu toată încrederea. Sfânta Fecioară nu-l va părăsi nici pe el.)

Dacă ții cont de aceste sfaturi și ai să procedezi ca atare, lupta ta va fi încununată de succes, de victoria totală și definitivă. Poți fi sigur de aceasta!

 

Încă un cuvânt de încurajare

Poate, citind capitolele de mai sus, va fi unul sau altul care să constate cu regret că, din acest punct de vedere, nici el nu stă prea bine și, cu toată bunăvoința, nu poate să se elibereze de acest păcat. Ca să-l consolez îi atrag aten?ia că între doi tineri care cad în păcatul masturbației, poate fi deosebire foarte mare: unul nici nu dă importanță păcatului, cade la orice ispită și se aservește în mod simplu tuturor cerințelor patimii sale. Citește literatura pornografică, poartă discuții echivoce cu prietenii și poate atrage și pe altul în mocirlă. Unuia ca acesta aș putea să-i spun numai atât, dar foarte serios: "Trezește-te, până când nu e prea târziu!".

Pe celălalt tânăr îl doare sufletul și se străduiește să se debaraseze de acest păcat. A ajuns aici poate întâmplător sau l-au dus în eroare prietenii răi, fără ca să-și dea seama întru totul de ceea ce face; la început nici nu a știut că e vorba de păcat grav. Începe lupta, se spovedește regulat, se roagă și se împărtășește des dar, totuși, nu poate să scape de păcat; într-un ceas nefericit cade din nou. Mulți ajung la disperare și cred că nu mai are nici un rost să continuie lupta.

Dacă s-a întâmplat cu tine la fel, ai răbdare, și ascultă-mă. Să nu-ți pierzi încrederea, să nu crezi că orice luptă a fost în zadar, dacă după două sau trei săptămâni de luptă ai căzut din nou. Ești deja pe jumătate victorios dacă poți să spui: în ultimele săptămâni am luptat cu mai mult succes. Și dacă, după un timp, ai cădea totuși din nou, nu te descuraja nici atunci, încă nu e pierdut totul! Și chiar dacă ai cădea de 100 de ori, poți să te ridici de fiecare dată! Caută-ți însă un duhovnic permanent în care să ai încredere totală și căruia să-i poți vorbi deschis și sincer, chiar în afara spovezii sacramentale. Cunoscându-te, te va putea ajuta mult mai bine decât dacă ai merge mereu la altul.

Poți să-ți liniștești conștiința dacă lupți pentru curăție în mod conștient și serios. Voința hotărâtă și străduința sunt mereu decisive. Un om serios nu va condamna niciodată pe un bărbat care luptă cu curaj. Vei condamna oare soldatul care luptă cu eroism și care, rănit fiind în luptă, se ridică din nou și luptă în continuare? Dacă lupți în mod cinstit, în ciuda oricărui eșec, crește forța ta internă și ți se dezvoltă caracterul. "Și chiar dacă ultima zi nu te va întâmpina ca pe un victorios, să te întâmpine măcar ca pe un luptător care e gata să-și verse și ultima picătură de sânge, dar nu se predă". (Aceste cuvinte aparțin sfântului Augustin a cărui tinerețe a fost plină de asemenea lupte).

Mai mulți tineri au venit la mine ca să se plângă de eșecul lor, scuzându-se. (Îmi pot închipui că au fost cazuri când ai avut o acceptare din partea voinței, însă nu se poate vorbi de un păcat grav) "Dar, părinte, eu de fapt nici nu am voit". Păcatul grav cere trei condiții: ca cineva să păcătuiască în materie gravă, să fie conștient, să fie cu voința deplină. Aceste trei condiții poate nu sunt mereu prezente, mai ales dacă poți afirma că ai rezistat ispitei în mod serios.

De exemplu, nu comite păcat grav un tânăr, nervos din fire, care se hotărăște de dimineață că își va stăpâni nervii cu orice preț. După masă se întâlnește cu prietenul său care-l ațâță în așa măsură încât până la urmă izbucnește. Revine însă îndată și-i pare rău că nu s-a putut stăpâni: "Vai, nu am voit!"

Tot așa și în cazul păcatelor săvârșite împotriva curăției. Important este ca să mărturisim la spovadă cât mai repede și cât mai sincer ceea ce s-a întâmplat. Restul să lăsăm în mâna lui Dumnezeu. El știe mai bine în ce măsură ai voit și în ce măsură ai uptat împotriva păcatului. Așadar, nu te frământa, ci liniștește-te.

Nu te disprețui pe tine însuți datorită acestui păcat. Nu te teme că altul ar putea observa la tine acest păcat! Căci alții vor observa direcția străduinței și scopul tău, iar acestea tind spre curăție. Atât timp cât lupți în acest fel nu trebuie să te rușinezi și să umbli cu ochii în pământ în fața altora. Privirea ta poate să fie clară și curată, căci privești spre Cristos. Oare crezi că Dumnezeu te iubește mai puțin decât pe acela care nu păcătuiește, dar nici măcar nu vrea să știe de Dumnezeu? Dumnezeu te iubește pentru că, frământat de gânduri și păcate, ai alergat la el de atâtea ori ca să te ajute.

 

Rugăciune pentru o viață curată

Dumnezeule atotputernic, tu m-ai creat după chipul și asemănarea ta. Toată frumusețea sufletului, toată tăria și tot instinctul trupului sunt darurile tale. Fă, Doamne, ca să-mi respect mereu izvorul virilității mele. Știu că mi-ai încredințat această forță în vederea unui scop nobil. Nu vreau ca să abuzez niciodată de ea, dar tu știi cel mai bine cât trebuie să lupt ca în acești ani să pot rămâne fidel față de tine. Dă-mi putere ca să înving mereu în această luptă. Și, dacă într-un ceas nefericit m-ar cuprinde acest păcat, condu-mă, te rog, înapoi la tine! Tu știi că nu vreau să păcătuiesc, căci sunt copilul tău.

Fă Doamne, ca focul Duhului tău să pătrundă în inima mea și, astfel, să-ți pot sluji toată viața cu sufletul sincer și cu trupul curat.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire