pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

O vorbă sinceră cu băieții
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU ȘI TATĂL TĂU

Poate s-a întâmplat și la voi cazul următor: îndată după nașterea frățiorului tău v-a vizitat mătușa. A felicitat-o pe mama ta și, desigur, a dorit să-l vadă pe noul-născut. Privind copilașul, a exclamat: "Vai ce drăgălaș e!... Seamănă cu mama, dar ochișorii sunt ca ai tatălui său!" Tu, băiat mic, fiind de față, te-ai întrebat mirându-te: "«Ochii sunt ca ai tatălui său?» Cum așa? Oare și tata are aici vreun rol?" Atunci când ai pus această întrebare deschis, poate ai primit un răsuns vag care nu te-a mulțumit.

Mă întreb, de ce nu s-ar putea discuta deschis și sincer cu un tânăr despre rolul și demnitatea tatălui? Se întâmplă, ce e drept, ca un băiat sau altul, îndată ce aude pomenindu-se despre așa ceva, să înceapă să râdă prostește, dar aceasta se datorează faptului că nu a auzit niciodată vorbindu-se despre aceste lucruri în mod decent. Acești băieți cred că a vorbi despre aceste lucruri este ceva rău și nu bănuiesc că au de-a face cu o taină dumnezeiască. Transmiterea vieții se face după voința lui Dumnezeu, deci este un lucru nobil și sfânt. Știm că nu numai mama, dar și tatăl colaborează la nașterea copilului. Cum? La vârsta ta poți să primești răspuns la această întrebare.

Gândește-te că și preasfânta Fecioară Maria știa acest lucru când îngerul Gabriel i-a adus la cunoștință că Dumnezeu o alesese să fie mama Fiului lui Dumnezeu; îndată a întrebat pe înger: "Cum se va întâmpla aceasta, căci eu nu cunosc bărbat?" Știa, deci, foarte bine că, pentru nașterea unui copil este nevoie și de colaborarea bărbatului, a tatălui. De aceea a pus întrebarea, pentru că ea nu știa că Dumnezeu va face cu ea o excepție și o va scuti de acea lege care e valabilă pentru toți oamenii.

 

Legea vieții

Când am vorbit despre maternitatea femeii, am văzut că Dumnezeu a dat ființelor o astfel de putere ca să poată transmite viața mai departe. Să considerăm acestea mai îndeaproape. Elementul de bază al organismului este celula. După planul lui Dumnezeu fiecare celulă își are funcția sa proprie. Printre cele mai importante celule sunt acelea care transmit viața. Acestea se numesc celule genitale. Marea lege, deci, sună în felul următor: în regnul superior, orice ființă vie ia naștere prin unirea a două celule genitale, adică a ovulului feminin și a spermatozoidului masculin. Așa e și în cazul plantelor. Poate, cu ocazia unei ore de științe naturale, ai putut observa mai îndeaproape floarea unui măr. În centru ai văzut pistilul, ca un bețișor care e mai gros la bază. În această parte inferioară, mai groasă se află ovulele. De aceea ea se numește ovar. La capătul superior al pistilului se află polenul care conține staminele. Unirea celor două celule (ovul + stamină) o face vântul și insectele (mai ales albinele). Așadar, dacă în ovar, ovulul se întâlnește cu o stamină, adică este fecundat, se va produce un fruct.

 

Organele sexuale

Această lege generală este valabilă și în cazul omului. Și omul se naște, din unirea ovulului și a spermatozoidului. Cele două celule se întâlnesc cu ajutorul organelor sexuale. Omul a primit aceste organe de la Dumnezeu în scopul transmiterii vieții.

După cum știi, organele sexuale ale feelor, respectiv ale femeilor, sunt diferite de cele ale băieților, respectiv ale bărbaților. Aceste organe, din natura lor sunt bune, căci Dumnezeu le-a creat pentru scopuri nobile, și tot ceea ce a creat Dumnezeu este bun. De aceea putem vorbi liniștiți și fără rușine și despre organele sexuale ale omului, după cum vorbim, în mod curent să zicem, despre ochi sau despre ureche. Această atitudine trebuie să ți-o însușești încetul cu încetul prin autoeducare, iar simțul pudorii, fii sigur că te va ocroti de exagerări nechibzuite sau de gânduri prostești.

Organele sexuale feminine și cele masculine nu sunt la fel. Organele sexuale bărbătești sunt pe partea exterioară a trupului, iar organele sexuale feminine sunt în interiorul trupului, căci acolo, în interior, va trebui să crească copilul și să se dezvolte timp de nouă luni. În abdomenul femeii se află două glande care se numesc ovare. În fiecare lună un ovul ajunge la maturitate în unul din cele două ovare. Într-o lună într-un ovar, în alta în celălalt ovar. Ovulul maturizat migrează printr-un canal numit oviduct și ajunge în uter (sânul matern). Dacă ovulul maturizat, ajuns în uter, nu se întâlnește aici cu un spermatozoid, părăsește trupul prin vagin împreună cu puțin sânge. Pentru faptul că aceasta se petrece lunar, se numește sângerare lunară, menstruație sau ciclu menstrual. Acest fenomen, în cazul fetelor și al femeilor, este însoțit de simptome ca dureri de cap și indispoziție. În aceste zile, fetele și femeile sunt foarte sensibile și irascibile. Dacă observi așa ceva la sora ta, fenomenul începe la 12-13 ani, eventual la 14 ani, trebuie să fii foarte atent față de ea.

Și în trupul băiatului, respectiv al bărbatului există glande sexuale. Nu în interiorul trupului, ci în exterior. Sunt tot în număr de două și se numesc testicole. Ele se află într-un săculeț numit scrot. Aceste două glande produc mereu spermatozoizi, (spermatozoizii au o mărime de 0,004 mm). Organul sexual bărbătesc, însă, nu constă numai din aceste două glande, lui îi aparține și penisul sau membrul viril. În locul expresiilor copilărești și indecente, e timpul potrivit să înveți și tu aceste expresii demne de un om matur.

 

Tripla armonie sfântă

Așadar, dacă părinții vor să aibă un copil, tatăl cu ajutorul penisului face ca spermatozoizii să ajungă în uterul matern. Dacă spermatozoizii se unesc cu un ovul de curând maturizat - ceea ce nu este posibil în unele zile ale lunii - cele două celule, ovulul și spermatozoidul formează o nouă ființă vie.

În general, se fecundează un singur ovul maturizat. Se poate întâmpla însă ca ovulul să se dividă sau să fie fecundate două ovule: astfel se nasc gemenii. Se poate întâmpla să se nască chiar trei copii. În cazuri foarte rare se nasc patru sau chiar cinci copii.

Dacă tatăl și mama fac acest lucru în cadrul căsătoriei încheiate legal și vor să exprime prin această unire dragostea lor și dorința reciprocă de a avea copii, nu numai că fac un lucru permis, dar corect și chiar sfânt. Însuși Dumnezeu a orânduit astfel, spunând primilor oameni în paradis: "Creșteți și vă înmulțiți!" Sfânta Scriptură vorbește ș în alte locuri despre acest proces care se numește unire sau raport sexual, atunci când spune că "Amândoi vor fi un singur trup". Acest act însă, ar fi un păcat grav dacă s-ar săvârși în afara unei căsătorii legitime, căci Dumnezeu nu permite acest lucru.

Dacă tatăl și mama se gândesc mai profund, pot să afirme cu demnitate sfântă că în această legătură nu sunt numai ei doi, ci există împreună cu ei și un al treilea. Acesta este însuși Dumnezeu, Creatorul. Căci ceea ce îl face într-adevăr pe om deosebit de toate celelalte viețuitoare este sufletul nemuritor care este dat copilului nu de către părinții lui, ci de însuși Dumnezeu. Tatăl și mama dau din ceea ce au esențial: germenul vital al trupului lor. În acest germen se află ascunse toate capacitățile spirituale și însușirile de caracter ale viitorului om. Dar, Dumnezeu este acela care-i crează sufletul nemuritor. Într-adevăr, este vorba aici despre tripla și sfânta armonie. Tatăl și mama colaborează cu Dumnezeu pentru ca pe pământ să se nască o nouă viață umană.

Începând cu strămoșii noștri, toți oamenii și-au primit viața în felul acesta. Numai sfânta Fecioară l-a conceput pe Fiul său fără colaborarea unui tată pământesc. Această minune s-a întâmplat datorită voinței lui Dumnezeu: "Sfântul Duh va coborî asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea și Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". Așadar, Isus Cristos este într-adevăr om-Dumnezeu. Dumnezeu din partea lui Dumnezeu-Tatăl și om din partea Mamei sale, preasfânta Fecioară Maria.

Dar noul născut trebuie să se renască pentru a deveni copilul lui Dumnezeu și astfel, trebuie educat să devină membru al Împărăției lui Dumnezeu. Pentru ca părinții să-și poată îndeplini această datorie grea, dar sfântă, Dumnezeu îi sfințește prin sacramentul Căsătoriei. Conform orânduirii lui Dumnezeu, această alianță dintre bărbat și femeie este indisolubilă. Aceasta ni s-a revelat din partea lui Dumnezeu încă din timpurile stării paradisiace și a fost întărită de Fiul său. Prin urmare, cei care în sacramentul căsătoriei își jură fidelitate reciprocă, nu se mai pot despărți. Biserica, de-a lungul istoriei sale de două mii de ani, nu a desfăcut nici o căsătorie valid încheiată și consumată în actul conjugal. Nici nu ar putea să o facă!

Și totuși, întâlnim adesea divorțuri. În aceste cazuri este vorba despre divorțul civil al celor căsătoriți, conform legilor civile ale statului respectiv și nu este vorba de desfacerea căsătoriei religioase. Bărbatul și femeia sunt obligați, prin legea civilă, să se prezinte și în fața forurilor civile competente atunci când vor să încheie o căsătorie. Aceasta are numai câteva urmări juridice. Femeia va primi numele soțului, starea lor materială nouă va fi definită din punct de vedere juridic etc. Dacă statul "desface" o căsătorie, el desface numai ceea ce a legat în prealabil cu ocazia căsătoriei civile și nimic altceva. În fața lui Dumnezeu însă, cei căsătoriți rămân strâns legați unul de altul până îi va despărți moartea.

Iar acum, gândește-te puțin: ce înseamnă pentru un tată momentul când ia copilul în brațe și spune: "Acesta este copilul meu, eu i-am dat viață. Un înger trimis de Dumnezeu îl va ocroti toată viața. Cristos s-a jertfit și pentru copilul meu și pe el l-a invitat la bucuria împ?răției cerurilor". Cu o astfel de stimă să stai mereu în fața demnității paterne! Gândește-te că poate și tu ești menit să devii tată, să dai viață, la rândul tău, altor locuitori ai împărăției cerurilor.

 

Demnitatea umană

Să ne oprim acum un moment și să ne întrebăm: ce este de fapt omul pe care Dumnezeu l-a înălțat atât de mult încât la făcut să fie în stare să colaboreze cu Dumnezeu în activitatea sa creatoare? Viața și-o are din unirea sufletului și a trupului. Sufletul îl face să devină imaginea lui Dumnezeu. El provine de la Dumnezeu, este creatura lui, iar Dumnezeu îl stăpânește. Trupul și sufletul se îmbină în mod minunat. Omul trebuie să își atingă scopul său veșnic cu ajutorul celor două facultăți spirituale: intelectul și voința liberă, adică responsabilitatea personală. Trebuie să stăpânească lumea creată de Dumnezeu: natura și pe sine însuși.

Păcatul strămoșesc a tulburat însă ordinea creată de Dumnezeu în oameni. Forțele superioare și inferioare omului tind spre țelul propriu, trecând peste orice ordine sau moderație. Mai ales natura senzuală a omului se revoltă împotriva sufletului. Dumnezeu, însă, vine și aici în ajutorul nostru. Prin poruncile sale pune în ordine natura conturbată a omului și exagerările sale, iar prin harul său ne dă putere ca să putem respecta aceste porunci. Ele sunt obligatorii pentru toți oamenii. "Cinstește Persoana lui Dumnezeu, numele său și Ziua Domnului". În felul acesta am putea rezuma poruncile scrise pe prima tablă a legii dată lui Moise. Prin poruncile de pe cea de-a doua tablă, Dumnezeu vrea să ne ocrotească de abuzurile sexuale și poruncește ca viața sexuală să fie rânduită spre slujirea vieții umane. Așadar, pentru băieți aceasta ar însemna: fii mereu pudic, căci această virtute îți apără curăția vieții. Stăpânește-ți instinctele și respectă persoanele de alt sex. Prin porunca a șaptea și a opta Dumnezeu apără lucrurile personale și adevărul fără de care ar deveni imposibilă viața socială, specifică omului. Ultimele două porunci completează pe cea de-a șasea și de-a șaptea: opresc chiar și dorința păcătoasă.

 

Rugăciune pentru tata

Doamne, prin colaborarea ta atotputernică, tatăl meu a contribuit la nașterea mea în lume. Cât de recunoscător trebuie să fiu față de tatăl meu! Frământat de grijile ce și le face pentru mine, a devenit cărunt, iar fața și fruntea îi sunt brăzdate. Lucrează neobosit pentru familia sa de dimineață și până seara târziu. Ușurează-i grijile care-l apasă. Vreau să-l respect, să-l iubesc și vreau să ascult de el și de mama mea. Și pentru faptul că acum în anii tinereții mele, nu-i chiar ușor să fiu ascultător, îmi aleg ca model pe Fiul tău dumnezeiesc care a ascultat de Maria și de Iosif, la Nazaret, timp de 30 de ani.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire