pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

O vorbă sinceră cu băieții
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU ȘI MAMA TA

Închipuiește-ți că în casa vecinului s-a născut un nou copil și fratele tău mai mic te întreabă: "De unde a venit păpușa?" Ce-i răspunzi? Sper că nu-i spui că l-a adus barza, căci pe moment te-ar crede, dar nu peste mult timp se va îndoi. Eu i-aș da îndată răspunsul corect: de la Dumnezeu. Acesta este răspunsul corect, căci sufletul nemuritor care îl deosebește pe om de orice altă ființă provine de la Dumnezeu. Deocamdată nu este cazul să spui mai mult frățiorului tău căci, ca și cum ai vrea să-i explici o problemă grea de matematică, ar înțelege prea puțin.

 

Taina vieții

Problema este alta, dacă este vorba de un băiat mai mare. El are deja dreptul ca să cunoască această taină mare: cum crează Dumnezeu ființele deci, și pe om. Căci, într-adevăr, este minunat faptul că Dumnezeu a dat tuturor viețuitoarelor un germen care să transmită viața. Seamănă, de exemplu, o sămânță de măr în pământ, apoi ocrotește răsadul fraged și, nu peste mult timp, se va întări și va crește un copac mare. Aceasta este minunea, taina lui Dumnezeu în natură.

Această minune este și mai mare în cazul omului. Dintr-un germen viu, mic de tot, care fără microscop nu se vede, se va forma omul. Această viață nouă crește și se dezvoltă în sânul mamei, sub inima ei. În acest germen atât de mic se află tot ceea ce îl va face pe om ca mai târziu să devină bărbat sau femeie, o ființă de sine stătătoare.

De obicei, noi oamenii spunem atât de simplu: are ochii albaștri, iar culoarea părului a moștenit-o de la mama sa. Dar explicația acestei transmiteri încă nimeni nu a reușit s-o lămurească pe deplin. Biologii spun că planul trupului, al sufletului și al caracterului se află deja prezent în acea celulă unică încă de la început. Dar cum se poate ascunde un om întreg în acest mic germen nu mai putem înțelege. Este suficient să ne gândim, de pildă, la geniul muzical al lui Mozart, la talentul artistic al lui Rubens sau la cunoștințele vaste ale lui Pasteur. Trebuie să ne plecăm cu stimă în fața acestei taine care ne-a fost dată de bunul Dumnezeu. Este vorba de o taină dumnezeiască în aurora vieții noastre.

Biserica nu este scrupuloasă în acest domeniu. Chiar și pe copiii purtați în brațe îi învață să se roage repetând cuvintele Elisabetei: "Și binecuvântat este rodul trupului tău!" Și noi la rândul nostru amintim în rugăciunile noastre de fiecare zi că Isus este rodul trupului mamei sale sfinte. Sau gândește-te, de pildă, la misterele de bucurie ale sfântului Rozariu; în acestea ne amintim că sfânta Fecioar? Maria a zămislit copilul de la Duhul Sfânt; vizitând-o pe Elisabeta, l-a purtat în sânul ei și, în cele din urmă, l-a născut la Betleem într-un grajd sărac.

 

Cum se dezvoltă copilul

Cât timp rămâne copilul în sânul mamei? Să-l urmărim din nou pe Isus! A doua persoană divină, Isus Cristos, s-a născut din preasfânta Fecioară Maria. Și el, înainte de naștere, a fost purtat în sânul mamei sale timp de nouă luni. Momentul în care Dumnezeu i-a adus la cunoștință sfintei Fecioare că va deveni mama lui Dumnezeu se celebrează în fiecare an în Biserică. Această solemnitate se numește Buna-Vestire și se celebrează la 25 martie. Isus Cristos s-a născut la Betleem. Biserica celebrează această solemnitate la 25 decembrie. De la 25 martie până la 25 decembrie avem exact nouă luni, timp în care copilul dumnezeiesc a trebuit să crească și să se dezvolte în sânul mamei sale.

Celula concepută despre care am vorbit mai sus este ființă umană vie. Ea este foarte mică la început, dar se dezvoltă repede și crește din ce în ce mai mare. După o lună are deja lungimea de 8 centimetri, iar în a doua lună încep deja să se dezvolte membrele și unele părți ale capului. Pe la sfârșitul lunii a cincea, mica ființă are deja o mărime de aproximativ 25 centimetri, și începe să facă primele mișcări, datorită cărora mama simte că nu e singură. Începând cu acest timp se poate observa și în exterior la o mamă că-și poartă copilul în sânul ei. Despre o asemenea mamă se spune că este gravidă sau că așteaptă un copil.

Cât de urâtă și vulgară este atitudinea acelora care, văzând o asemenea mamă, încep să facă glume prostești! Ca și cum ar fi uitat că și mama lor i-a purtat odată la fel, în sânul ei. Cred că acești nechibzuiți, înainte de toate, se disprețuiesc pe ei înșiși.

Dacă te întâlnești cu o asemenea mamă, fii cuviincios și cavaler față de ea; cedează-i locul în autobuz sau în tramvai; dacă are bagaje mari, ajut-o! Chiar roagă-te pentru ea și pentru copilul ei! Prin aceasta o cinstești pe mama ta.

 

Ceasul nașterii

Mica ființă umană are deja nouă luni. În timpul acestor nouă luni a fost hrănită de mama sa cu sângele ei propriu printr-un cordon care face legătura cu ombilicul copilului. Acest cordon îl leagă pe copil de trupul mamei. La naștere, se taie fiindcă nu mai este nevoie de el. Copilul este deja capabil de viață și în afara trupului mamei. El vine în această lume, se naște. Desigur, mama are dureri mari când copilul se rupe din sânul ei, căci timp de nouă luni au trăit într-o simbioză completă. Se știe că uterul mamei se continuă spre exterior cu un canal cilindric numit vagin. Orificiul vaginal se află în parteainferioară a abdomenului. Copilul trebuie să iasă pe această cale. Mamele, atunci când li se apropie ceasul nașterii, merg la spital pentru a avea parte de asistența unui medic specializat. Acești medici se numesc ginecologi. Înainte, când mama năștea acasă, rolul medicului era suplinit de către moașă.

Sunt mame care își jertfesc viața la nașterea copiilor lor pentru ca ei să rămână în viață. Deși, de multe ori, mama s-ar putea salva prin moartea copilului, totuși nu o face. Când am vorbit odată copiilor despre aceasta, ochii unui băiat de 13 ani s-au umplut de lacrimi. Mai târziu am aflat că mama sa murise la nașterea lui. L-am consolat, asigurându-l că poate să fie mândru oricând de mama sa eroină.

 

Cât de măreață este dragostea de mamă

Sunt mereu cuprins de emoție când particip la vreo cununie în biserică. Atât mireasa cât și mirele, la întrebarea preotului, pronunță acel "da" valabil până la moarte. Totuși, mi se pare că acel "da" pronunțat de mireasă nu este atât de simplu. El exprimă nu numai fidelitatea față de bărbatul ei, dar și acceptarea suferințelor care o așteaptă la nașterea și creșterea copilului ei. Exprimă chiar, dacă este cazul, dispoziția de a-și da viața pentru copil. Și mama ta a pronunțat odată acest "da".

Știința medicală a făcut mari progrese. Astăzi, sunt metode prin care suferințele mamei la naștere se pot diminua din ce în ce mai mult, deși nu este posibilă înlăturarea lor totală. Aceasta este rădăcina cea mai adâncă și, totodată, explicația pentru care mama își iubește atât de mult copilul. Degeaba aruncă alții cu pietre în copilul ștrengar și rău, ea vede în el pe acela care l-a născut. Și câte nu face o mamă pentru copilul ei! Înainte de toate, îl hrănește cu laptele ei, cu acel lichid prețios care se adună în mamelele ei după nașterea copilului. Aceasta este hrana cea mai bună și cea mai importantă de care are nevoie copilul nou-născut (de aceea se numește și sugar).

Te-ai gândit vreodată câte a făcut și câte face mama ta pentru tine? Chiar dacă trebuie să te pedepsească, o face din dragoste, căci vrea să te educe bine. Nu de mult, am citit într-un ziar un articol ce se referea la dragostea maternă. S-a întâmplat după al doilea război mondial. O mamă și-a oferit un ochi unui soldat pentru ca, cu banii câștigați, să poată plăti școlarizarea copilului ei de 11 ani. Iată dragostea de mamă!

Știu că la vârsta ta, băieților le este rușine să-și exprime simțămintele; totuși, dacă ai ocazia, spune-i mamei tale că îi mulțumești din toată inima pentru tot ce a făcut pentru tine. Ajung doar câteva cuvinte. Inima mamei tale va înțelege ce este în inima ta. Nu uita să o feliciți de Ziua Internațională a Femeii! Și te-ai gândit oare vreodată că aniversarea ta este mai mult sărbătoarea mamei tale care ți-a dat viața? Îmi plac acei băieți care, cu ocazia aniversării lor, deși așteaptă o mică atenție, un cadou, își aduc aminte și de mamele lor, oferindu-le câteva flori.

 

A doua naștere

A doua naștere! Poate că ți se pare curios să auzi aceste cuvinte, dar toți cei care vor să devină copiii lui Dumnezeu, trebuie să se nască din nou. Mântuitorul spune lui Nicodim că toți cei care vor să intre în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să se renască. Nicodim, în felul său naiv de a gândi, a înțeles mai întâi cuvintele lui Cristos literar și a întrebat mirându-se: "Cum se poate naște omul din nou dacă a îmbătrânit deja, doar nu se poate întoarce în sânul mamei sale ca să se nască din nou!" Cristos însă i-a explicat: "Dacă cineva nu se naște din apă și Duh Sfânt nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu".

Viața naturală ai primit-o de la mama ta. După aceea ai fost dus la biserică, unde preotul te-a botezat cu apă, în Duhul Sfânt. Prin acest botez ai fost renăscut din punct de vedere spiritual și ai devenit copilul lui Dumnezeu prin mijlocirea Bisericii. Duhul Sfânt te-a pecetluit, harul lui Cristos te-a curățit de orice păcat și, în sfârșit, ai devenit membru al Bisericii sale. A sădit în sufletul tău germenul virtuților dumnezeiești astfel încât sufletul a fost pecetluit pentru Dumnezeu pe veci.

Să nu uiți ziua în care, prin botez, ai fost renăscut ca fiu al lui Dumnezeu. De atunci poți să-l invoci pe Dumnezeu spunând: Tată, eu sunt copilul tău.

Mama noastră pământească ne-a dat viața pământească, iar mama noastră sufletească - Biserica - botezându-ne, ne-a dat viața veșnică. Așa cum o iubim și o cinstim pe mama noastră pământească, la fel trebuie să iubim și să cinstim Biserica: să fie slava lui Dumnezeu, care prin harul său ne-a chemat în Biserica sa. Niciodată nu vreau să mă despart de mama mea spirituală.

 

Rugăciune pentru mama

Doamne, prin grija Providenței tale, mama mi-a dăruit viața. Fără ea nu aș exista. Vreau să fiu totdeauna recunoscător față de ea și niciodată să nu uit suferința pe care a îndurat-o pentru mine. M-a îngrijit zi și noapte, mi-a ocrotit trupul și sufletul. Tată ceresc, ea mi-a vorbit pentru prima dată despre tine, și tot ea m-a învățat pentru prima dată să mă rog. Binecuvânteaz-o din belșug pentru tot ceea ce a făcut. Eu n-aș putea să-i mulțumesc îndeajuns. Vreau să-i fac bucurie în toată viața mea și să stau cu respect în fața ei!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire