pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

Dragoste, libertate și sex responsabil
IPS Andrei Andreicuț

achizitionare: 25.09.2003; sursa: Editura Reîntregirea

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 3. Dragostea și căsătoria

Se vorbește tot mai des despre cupluri și nu despre familie. Legăturile întâmplă-toare și "căsătoriile de probă" sunt la ordinea zilei. Te va șoca afirmația mea, dar totuși a fac: aceste realități sunt semnele vădite ale unei societăți intrate în descompunere.

Mie dați-mi voie să fiu idealist: văd ziua fericită în care cu ființa dragă, curată și nepângărită, te vei prezenta în fața sfântului altar pentru a vă uni pe veșnicie. Vei fi mulțumit că prin curăția și forța ta bărbătească ți-ai făcut iubita fericită și te-ai făcut fericit pe tine însuți. De acum încolo va fi o călătorie în doi. Ceea ce se câștigă cu trudă este durabil. Fericirea voastră va fi tot mai profundă, tot mai sfântă, până când într­o zi se va contopi în marea nesfârșită a iubirii lui Dumnezeu.

Sigur că această mare decizie din viața ta, de a te căsători cu o persoană anume, trebuie precedată de rugăciune. Este foarte important să-ți alegi partenerul de căsătorie cu multă atenție. Dumnezeu te-a înzestrat cu capacitatea de a judeca și El așteaptă s-o folosești atunci când ești confruntat cu decizii importante. Iar decizia de a te căsători este poate cea mai importantă din viața ta.

Și, mergând pe firul celor spuse mai înainte, subliniez cu tărie că singurul cadru în care poate fi exersată unirea sexuală, pentru a duce la un scop bun, este căsătoria. Unirea conjugală corectă se face cu binecuvântarea lui Dumnezeu și este monogamă și heterosexuală.  [8]

Se face cu binecuvântarea lui Dumnezeu prin Sfânta Taină a Cununiei sau a Nunții. Taina Nunții este un act sfânt, de origine dumnezeiască în care, prin preot, se împărtășește harul Sfântului Duh unui băiat și unei fete ce se unesc liber în căsătorie, care sfințește și înalță legătura naturală a căsătoriei lor la demnitatea reprezentării unirii duhovnicești dintre Hristos și Biserică. [9] Sfântul Andrei Criteanul, subliniind dinamica creatoare și transfiguratoare a unirii conjugale, spune că "nunta cinstită este și patul neîntinat, că Hristos le-a binecuvântat, ospătându-Se trupește, și în Cana Galileii la nuntă apa în vin prefăcând". [10]

Căsătoria este monogamă. Domnul Hristos atunci când a spus "ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă" (Matei 19, 6), se referea la cele scrise în cartea Facerii: "Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie" (Facere 1, 27). "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup" (Facere 2, 24). Învățătura creștină nu îngăduie ca un bărbat să aibă mai multe femei și nici ca o femeie să aibă mai mulți bărbați.

Căsătoria creștină este și heterosexuală. Un bărbat se poate căsători numai cu o femeie și o femeie numai cu un bărbat. Homosexualitatea și lesbianismul nu sunt îngăduite. Cu toate că înțelege neputința omenească, Biserica dorește ca tot omul să intre în normal. Vechiul Testament era foarte aspru cu practicile homosexuale. Citim, de exemplu, în cărțile lui Moise: "Să nu te culci cu bărbat, ca și cu femeie; aceasta este spurcăciune... De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire și să se omoare" (Levitic 18, 22; 20, 13). Religia creștină este mai înțelegătoare, fiind religia iubirii, și totuși dezaprobă acest mod de a face dragoste: "Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, scrie Sfântul Pavel despre homosexualii din Roma, căci și femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea și bărbații, lăsând rânduiala cea după fire a părții femeiești, s-au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați, săvârșind rușinea și luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor" (Romani 1, 26-27). Acest gen de relații sunt păcate pentru că denaturează funcțiunea firească a organelor trupești și nu au valoare procreativă. Din nefericire, s-a ajuns în unele țări "civilizate", să se oficieze căsătoria a doi bărbați sau a două femei.

Căsătoria creștină are sublimitate unică. Unirea lui Dumnezeu cu oamenii la a doua venire a lui Hristos este asemănată cu o petrecere de nuntă. Sfântul Ioan Evanghelistul, printre alte viziuni, a avut-o și pe aceasta: "Și am văzut cer nou, și pământ nou. Căci cerul cel dintâi și pământul cel dintâi au trecut; și marea nu mai este. Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei" (Apocalipsa, 21,1-2). La Cana Galileii Domnul Hristos, în casa primului cuplu "creștin", a prezidat sărbătoarea prefăcând apa în vin. Bucuria Tainei Nunții izvorăște din inima bucuriei dumnezeiești. [11]

Note


8 John Breck, op.cit, p.87

9 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă 3, București, 1978, p.176

10 Triod, București, 1986, p.376

11 Paul Evdochimov, Taina Iubirii, București, 1994, p.168
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire