pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

Dragoste, libertate și sex responsabil
IPS Andrei Andreicuț

achizitionare: 25.09.2003; sursa: Editura Reîntregirea

capitolul urmatorCuprins 1. Primăvara iubirii

Zi de zi întâlnesc în cale tineri, băieți și fete, plini de viață. Se manifestă fiecare în funcție de tempera-mentul și manierele pe care a reușit să și le însușească. Oricum s-ar manifesta îi privesc cu drag și cu nădejde.

Mă gândesc cum, cu zeci de ani în urmă, fiind de vârsta lor, înspre sfârșitul liceului, țineam să le scriu celor apropiați, ca amintire, câteva versuri:

"Născut dintr-un crâmpei de soare
Și o fărâmă de pământ,
Firul curat, gingaș și sfânt
Îmbobocește și dă-n floare"

Timpul a trecut, modul nostru de a privi lucrurile ar putea părea anacronic, dar ființa omenească a rămas aceeași. Chiar dacă vocabularul tânărului este astăzi mai vulgar, chiar dacă influențat de mediu începe o viață sexuală precoce, chiar dacă drogurile, alcoolul și țigările gustate la început din curiozitate îl fac dependent de ele, totuși el a fost făcut de către Dumnezeu "fir curat, gingaș și sfânt". Graba, însă, de-a da "roade" înainte de vreme, înainte ca bobocul să înflorească și să se maturizeze, poate distruge totul.

De aceea m-am gândit că e bine să le adresez prietenilor noștri tineri câteva rânduri, de la inimă la inimă, fără intenția de a-i dădăci sau a le ține o predică. Doresc doar ca cele scrise să se constituie într-o discuție sinceră între doi prieteni.

Poate voi reuși, în felul acesta, să previn o catastrofă, acum nebănuită, dar mai târziu trăită din plin. Am văzut cum au căzut și s-au nenorocit mulți tineri care, din nefericire, n-au fost preveniți la vremea potrivită asupra primejdiilor ce-i împresoară.

Educația pe care o primim astăzi are mari carențe. Adeseori omul e privit doar din punct de vedere biologic, ca un biet animal rațional, și nici măcar atât. Pentru că, dacă biologicului din el i s-ar da cinstea cuvenită, grija de a-l feri de tot ceea ce-i dăunează ar fi mult mai mare. Nu mai pomenim de faptul că se face abstracție totală de dimensiunea spirituală a omului. "Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, zice Sfântul Pavel, pe care-l aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6, 19-20). Așadar și trupul și sufletul își au valoarea lor.

Educația sexuală ce se face în școală, adeseori, este o contra-educație. Tinerii sunt priviți doar ca niște simple viețuitoare reproducătoare, fără a i se da sexului și dimensiunea spirituală pe care o are, în cadrul comuniunii dintre un bărbat și o femeie.

Orice tânăr însă, este un unicat, "un fir curat, gingaș și sfânt", alcătuit ca o ființă minunată din pântecele maicii sale (Psalmul 138, 13-14). An de an în ființa sa apar lucruri noi. Poate că perioada cea mai importantă, din acest punct de vedere, este adolescența. Ea este situată între copilărie și maturitate. Precedată de pubertate, perioadă în care au loc în organism transformări în urma cărora tânărul devine apt pentru reproducere, adolescența se caracterizează prin fiorul sublim și nou al iubirii. Între treisprezece și douăzeci de ani primăvara iubirii bate la poarta sufletului. Când citeai, cu câțiva ani mai înainte, cărți cu îndrăgostiți nu le dădeai prea mare importanță. Poate credeai că aceste lucruri sunt nimicuri. Acum îți dai seama că ele sunt probleme serioase.

Ai întâlnit o persoană care te fascinează. Vălul ți-a căzut de pe ochi. Până acum te gândeai numai la tine. Acum ai descoperit o altă ființă, o persoană ce ți-e nespus de dragă. O persoană al cărei farmec te-a captivat. O persoană care ți-e mai scumpă decât tine însuți. O persoană care ai dori să-ți aparțină toată viața și căreia ai vrea să-i oferi proiectele tale, succesele tale, munca ta, iubirea ta. Când ești lângă ea te simți bine, când ești departe îi simți lipsa. O lume nouă ți se deschide în fața ochilor: lumea încântătoare a iubirii.

Întrebarea serioasă ce se pune este: până unde trebuie să mergi cu partenerul tău? Până la relația sexuală? Filmele erotice pe care le vezi pe toate canalele, revistele porno ce stau pe toate tarabele, te vor îndemna să faci acest lucru. Ba, din nefericire, și o educație sexuală rău înțeleasă tot într-acolo te va îndrepta. Ți se aduc și argumente "medicale" și "științifice".

Te poate încerca și un complex de inferioritate. Colegii tăi, prietenii tăi, au făcut-o. De ce să n-o faci și tu? Eu îți spun să n-o faci. Va veni și vremea sexului. Mai sunt tineri integri care n-o fac până la căsătorie. Dacă ești cu adevărat bărbat poți spune și nu. Mulți adolescenți îi respectă tocmai pe cei care au curajul să fie ei înșiși, să nu le pese ce spun alții, chiar cu riscul de a fi persiflați sau luați peste picior.

Duhovnicii, dacă ar putea vorbi, ți-ar putea arăta o mulțime de tineri care duc o luptă susținută și biruie. Chiar și medicii, dacă sunt cinstiți, îți vor spune că abstinența nu-i dăunătoare, ci dimpotrivă. Doctorul Meyer scria că: "pretextul fatalității pasiunii este o enormă minciună, ale cărei consecințe teribile strică omenirea... înfrânarea e posibilă. Mii de oameni au dovedit-o. Au afirmat aceasta oameni care se bucură de cea mai mare autoritate și pe care nu-i putem acuza de exagerări. Nu lipsește putința, ci voința". [1]

Sigur că e foarte dificil, în relațiile cu prietena ta, sau cu prietenul tău, să știi cât îți poți permite. Când începi să-ți pui această problemă ai în minte un număr de comportamente concrete de la ținutul mâinii, de la sărut și pipăit, până la relații intime. Este foarte greu de stabilit dinainte limite precise.

Vă puteți decide să nu vă angajați în relații intime, iar jocurile sexuale care duc la acestea să fie evitate. Emoțiile însă, pot deveni atât de explozive și pasiunea atât de puternică încât să fiți la un pas de cădere. Pe de altă parte, este firesc ca două persoane ce se cunosc, se bucură una de cealaltă și se prețuiesc, să treacă de la gesturile timide de afecțiune la sărutări și mângâieri.

Deși asupra acestui aspect al prieteniei ne vom opri în capitolul următor, totuși anticipez că meditarea serioasă la sensul vieții voastre, în calitate de fii ai lui Dumnezeu și purtători ai chipului Său, vă va da o perspectivă corectă de abordare a sexualității în ce are ea frumos și creator. [2]

Trebuie să știți că instinctul sexual este un adversar violent și puternic. El te orbește și te târăște înspre plăceri josnice. Într-un om fără voință el își atinge întotdeauna ținta. Și ce urmează? Onoarea și demnitatea ta sunt dărâmate. Chipul prieteniei curate se întunecă și nu mai vezi în partenerul tău omul gingaș pe care-l iubești, ci un simplu instrument care-ți poate procura plăceri.

Ochii tăi sunt orbiți și nu văd în prietena ta pe posibila mamă a copiilor tăi. Ei nu mai văd decât grosolănia. Nu mai văd în ea decât un obiect al plăcerilor păcătoase. Ajuns aici cauți să afli și la prietena ta o dispoziție asemănătoare.

La rândul ei și fata îl privește pe băiatul sănătos și frumos, viril și atrăgător, doar ca pe masculul ce-o poate desfăta "ca-n filme". De aceea prin atitudinea neglijentă, prin mângâieri, prin cuvinte erotice, prin îmbrăcămintea sumară, îi ațâță pasiunea sexuală și-l excită, determinându-l să facă acest pas.

Amândoi vor un singur lucru: să iubească și să fie iubiți. Nu se gândesc că "un hoț" pândește cu ochii avizi momentul în care să le pângărească ființa. La început el e măgulitor, insinuant, face aluzii discrete. Apoi devine insistent și obraznic. Dacă unul din cei doi ezită, îi va spune hotărât: "aceasta e iubirea". Apoi va argumenta viclean: "dacă m-ai iubi te-ai culca cu mine". Apoi cu obrăznicie diabolică: "Din cauza perceptelor depășite ce te opresc să faci sex cu mine te las".

Zadarnic unul dintre ei ar argumenta că lucrul acesta e păcat, că nu-i permis până la căsătorie, că ceea ce-i pretinde e dezonorat, inima celuilalt rămâne tare ca piatra. Pasiunea a făcut din el un demon. Puterile naturale, necontrolate, se descătușează și aduc după ele ruina și triumful răului.

Nenorocit trebuie să fie totuși tânărul, lipsit de voință și de putere, care se lasă în mâinile instinctului. Instinctul are menirea să fie rob și iată că devine stăpân tiranic și crud.

Omul a reușit să stăpânească forțele oarbe ale naturii obligându-le să-i slujească. Cu ajutorul focului prelucrează metalele, cu forța apelor pune în mișcare turbinele hidrocentralelor, prin dezintegrarea atomului declanșează energii enorme, cu ajutorul calculatorului controlează tot ce se întâmplă în lume. Dacă omul stăpânește pământul, n-ar trebui să-și poată stăpâni și trupul său?

Există lași care capitulează de la primul atac. Deși bine făcuți trupește, voința lor este foarte slabă. Ar trebui ca ei înșiși să se disprețuiască pentru neputința lor. Dar nu fac acest lucru, ci dimpotrivă, socot act de mare bravură căderea lor în păcat. Argumentul pe care-l aduc este că-i imposibil să-ți învingi pasiunea și că mulți tineri fac sex fără să-și pună probleme. Vreau să vă spun că așa judecă oamenii fără voință, oamenii care au renunțat la libertatea lor și au devenit robi ai pasiunilor.

Sunt de acord că este mare și presiunea pe care cercul de prieteni, sau "gașca", o fac asupra ta. Dar trebuie să știi că și prietenii tăi sunt sub aceeași presiune ca și tine. Și ei sunt tentați, și îndemnați, să ia droguri, să fumeze, să bea și să facă sex pentru aceleași motive pentru care și tu ești tentat s-o faci: pur și simplu le este teamă să fie "altfel". Le este teamă că data viitoare prietenul pe care-l admiră atât de mult o să-i lase de-o parte pentru că "strică distracția".

Trebuie să ai puterea să fii tu însuți și să le spui: "Băieți, dacă vreți s-o faceți n-aveți decât, dar eu cred că-i o prostie". Acesta este modul în care îți poți arăta bărbăția.

Recunosc că lupta este foarte grea, dar biruința este posibilă. Parcă-l aud pe Sfântul Apostol Pavel reproșându-ne: "În lupta voastră cu păcatul, nu v-ați împotrivit până la sânge" (Evrei 12, 4).

În iubirea curată dintre doi tineri există ceva gingaș și sfânt. Esența iubirii partenerului tău stă în certitudinea că se poate încrede în tine. Această încredere este oarecum o icoană a încrederii pe care creștinii o au în providența divină.

Încredere în tăria ta de caracter, în bărbăția ta, în iubirea adevărată a alesului, sau alesei inimii tale, îl fac pe celălalt să-și lege viața de tine. Vrea să-i aparții până la moarte. Nici nu-ți poți da seama cât de decepționat este celălalt când își dă seama că omul în care și-a pus nădejdea este stăpânit doar de pofte instinctuale.

Erai socotit ca om galant, pur și demn. Și când colo te dovedești bădăran și obsedat de plăceri minore. Prin atitudinea ta reușești să distrugi în sufletul celuilalt imaginea frumoasă ce și-o făcuse despre tine. Se dărâmă ceea ce ar putea fi temelie puternică pentru o viitoare căsătorie.

Note


1 Cf. Primăvara iubirii, Alba Iulia, 1994, p.27

2 John Breck, Darul sacru al vieții, Cluj-Napoca, 2001, p.129
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire