pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

Călăuziri pentru creșterea și educarea ortodoxă a copiilor
achizitionare: 15.06.2005; sursa: www.sfantamaria-dallas.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

IZBĂVIREA DE EGOISM

Am spus deci că părinții, în lupta lor cu tendințele rele din comportamentul copiilor, trebuie mai întâi de toate să anihileze defectul principal. De foarte multe ori se întâmplă ca acest defect să fie egoismul. Ce vom face deci atunci când vom descoperi în sufletul copilului germenul acestei patimi cumplite? Cum vom cultiva acolo virtuțile opuse acesteia, adică altruismul, modestia și smerenia?

Buna cuviință și smerenia sunt virtuți sădite firesc în inima copilului, deoarece el de la început are mereu nevoie de ajutorul celorlalți. Astfel, apariția egoismului și a mândriei constituie rezultatul unei educații greșite și al unei dezvoltări eronate a sentimentului de ambiție, care este sădit în fiecare om. Însuși Domnul, ca să le arate ucenicilor săi un exemplu de adevărată smerenie, le-a prezentat un copil mic și le-a spus: "Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor" (Matei 18,4).

Și totuși! Din nefericire, de multe ori întâlnim și la copii o formă sau alta de egoism, ca rezultat de obicei al unei educații greșite. O primă formă de egoism, întâlnită în sufletul copiilor, se manifestă de obicei prin îngâmfarea produsă de felul în care sunt îmbrăcați. Bucuria copiilor manifestată atunci când primesc în dar o nouă îmbrăcăminte este ceva firesc și nevinovat, dacă nu sunt depășite anumite limite. Când însă aceste manifestări de bucurie sunt exagerate și de lungă durată, sau când aceștia se laudă cu veșmintele lor, umilindu-i pe alți copii care sunt îmbrăcați cu haine mai simple, atunci este clar că limitele firescului au fost depășite.

Această îngâmfare stupidă și deplasată este cultivată, de cele mai multe ori, chiar de către părinții lipsiți de înțelepciune, care își împodobesc copiii ca pe niște păpuși, îi pun entuziasmați în fața oglinzilor și se mândresc cu ei. Ca să nu cultive în inimile copiilor această mândrie prostească, generată de felul în care sunt îmbrăcați, părinții trebuie să evite astfel de manifestări. Trebuie să îi facă să înțeleagă faptul că în fața lui Dumnezeu, chiar și cele mai strălucitoare haine nu au nici cea mai mică valoare. Dumnezeu nu se uită la felul în care suntem îmbrăcați, ci se uită la inima noastră. Prin urmare este cu mult mai de preț un copil care, chiar dacă este îmbrăcat cu haine simple și sărăcăcioase, are inima curată. Să le aducă aminte de asemenea că și Domnul, pe vremea când era copil, era îmbrăcat în haine foarte modeste.

Părinții înțelepți îi vor obișnui pe copiii lor nu cu îmbrăcăminți luxoase și scumpe, ci cu cele modeste și curate. Deoarece copiii trebuie să fie învățați de mici cu curățenia. Și nici să nu considerați o formă de alintare sau de egoism refuzul copiilor de a purta haine murdare sau rupte, sau de a mânca sau bea dintr-un vas nespalat, sau cererea lor ca toate în casă să fie curate și aranjate. Dimpotrivă, trebuie să cultivați în sufletele copiilor voștri iubirea față de ordine și curățenie.

A doua formă de egoism care se întâlnește la copii este aceea care se manifestă prin mândria lor față de bogățiile, poziția socială sau funcția de care dispun părinții lor, disprețuind pe copiii celor săraci și simpli. Ca să contracarați instalarea unui astfel de comportament rușinos, obișnuiți-i să fie politicoși și să vorbească frumos cu orice persoană. Să respecte pe orice om, fie el bogat sau sărac, renumit sau anonim. Nu împiedicați împrietenirea lor cu alți copii care, chiar dacă sunt mai săraci, au în schimb un caracter ales. Nu le permiteți copiilor voștri să vorbească răstit sau cu tupeu față de oricare altă persoană. Faceți-i să înțeleagă că Dumnezeu prețuiește nu bogăția sau renumele cuiva, ci virtutea și onestitatea. Vorbiți-le despre Isus, despre Dumnezeu însuși, care și-a ales pentru sine nu niște părinți renumiți și bogați, ci pe un simplu tâmplar, protectorul său, și pe smerita fiică a Nazaretului, Fecioara Maria, Maica sa.

A treia formă de egoism care se întâlnește în comportamentul copiilor o constituie lăudăroșenia în fața celorlalți, cu virtuțile lor reale sau închipuite. Mulți sunt acei copii care se laudă că sunt sârguincioși, buni, curați, foarte inteligenți. Nu există, desigur, nimic rău în acelea pe care copilul le consideră ca fiind obligațiile sale de bază, adică de exemplu, să învețe bine la școală și să se distingă ca fiind un copil foarte bun. O astfel de ambiție rațională și echilibrată face parte din caracterul fiecărui om. Însuși Dumnezeu este Cel care a sădit-o în inima copilului.

Această ambiție însă nu trebuie să depășească anumite limite, deoarece sfârșește prin a se transforma în slavă deșartă și mândrie demonică. Copilul trebuie să fie sârguincios, modest, evlavios nu numai pentru că aceasta îi face pe părinții săi să se mândrească cu el, ci mai ales pentru că aceasta este în acord cu voia lui Dumnezeu. Și cu cât crește, trebuie să înțeleagă că săvârșește binele din obligația morală pe care o are față de Dumnezeu și nu ca să dobândească slavă din partea oamenilor. De asemenea trebuie să conștientizeze că abținerea de la rău și de la păcat nu trebuie să aibă ca principală motivație frica de pedeapsă, ci faptul ca aceasta L-ar mâhni pe Dumnezeu.

Aveți grijă voi înșivă, părinților, să nu le inspirați copiilor voștri aroganța, îngâmfarea, ambiția exagerată, lăudăroșenia. Nu îi lăudați în mod exagerat atunci când fac ceva bun. O privire blândă, un surâs de satisfacție, câteva cuvinte calde, dar măsurate, sunt de ajuns pentru a-i răsplăti și pentru a-i mobiliza către noi reușite. Nu îi lăsați pe copii să vorbească mult și să se laude cu reușitele lor, nici să se amestece în mod nepermis în discuțiile celor mari, să îi contrazică sau să îi corecteze cu un ifos batjocoritor și impertinent. Să îi învățați în sfârșit, după cum am mai spus, cu ascultarea precisă, deoarece ascultarea este cel mai bun dascăl al smereniei.

Dacă vreți ca ei să urască orice formă de mândrie, aroganță sau slavă deșartă, arătați-le cât de mare este păcatul egoismului. Învățați-i că acesta, așa cum ne spune și Sfânta Scriptura, este "începutul tuturor păcatelor" și "urât în fața lui Dumnezeu". Vorbiți-le despre duhurile cele viclene, care din cauza mândriei au căzut din cer, precum și despre proto-părinții noștri, care din egoism, la îndemnul diavolului, au vrut să devină dumnezei, și au pierdut astfel paradisul. Spuneți-le de asemenea către ce ne conduce egoismul și că el este începutul celorlaltor căderi.

Nu uitați să îi învățați pe copii cât de plăcută este în fața lui Dumnezeu virtutea smereniei și a simplității, și cât de mult îl înalță Dumnezeu pe cel smerit. Arătați-le, în sfârșit, cel mai mare exemplu de smerenie, însuși Domnul care ne spune: "Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima" (Matei 11,29). Părinților! Cu toții vreți ca pruncii voștri să fie buni și ascultători. De aceea luptați-vă să învingeți duhul mândriei, deoarece copiii care sunt aroganți sunt în același timp și obraznici și neascultători. Cultivați în sufletele lor smerenia, deoarece copiii smeriți sunt și ascultători.

Toți doriti să rasara în inimile copiilor voștri floarea recunostintei. Învatati-i deci să fie smeriti și paziti-i de egoism, deoarece omul egoist este renumit pentru lipsa să de recunostinta și de multumire. Cu totii vreți ca ei să fie fericiți. Inspirati-le deci duhul cumpatarii. Omul cumpatat se multumeste cu putin, este blând și împacat cu sine - deci fericit! În sfârșit, toți doriți ca pruncii voștri să primească binecuvântarea lui Dumnezeu. Învățați-i, deci, prin cuvântul și prin exemplul vostru, ce este smerenia, pentru că "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har"! (Iacov 4,6).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire