pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

Călăuziri pentru creșterea și educarea ortodoxă a copiilor
achizitionare: 15.06.2005; sursa: www.sfantamaria-dallas.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

VÂNTUL IUBIRII DE PLĂCERI TRUPEȘTI

Un vânt, care se numește Livas (vânt de sud-vest), este insuportabil de cald și de distrugător. Oriunde suflă, usucă toate plantele de pe câmpuri și din grădini. Mărăcinii aspri și cu rădăcini adânci nu pățesc nimic. Livas distruge numai plantele folositoare, ale căror roade sunt necesare oamenilor și animalelor.

Acest vânt sălbatic și ucigător seamănă cu una dintre cele mai nefaste probleme ale epocii noastre, care, asemenea lui Livas, usucă și face să dispară din viața oamenilor roadele virtuților. Este vorba despre plăcerile și patimile trupești. Acesta este cel mai mare rău al vremurilor noastre. Distruge familiile, îi dezonorează pe oameni, bărbați și femei deopotrivă, îi conduce pe tineri la decădere și îi afectează pe copii cu adierea sa veninoasă. Și parcă nimic nu este în stare să împiedice această influență devastatoare!

De aceea, avem această mare răspundere de a vă îndemna pe voi, părinților, pentru ca prin grija și supravegherea voastră atentă, să îi păziți pe copii de această boală distrugătoare. Ce minunată existență era omul pe vremea când abia ieșise din mâinile Creatorului său! Sufletul său păstra neatinsă pecetea lui Dumnezeu! Trupul era pe cea mai înaltă treaptă a lumii vii! În concordanță cu rațiunea Creației, sufletul trebuia să fie conducătorul absolut al trupului. Și chiar așa se întâmpla la început. În vreme ce sufletul omului asculta de Dumnezeu, trupul era supus sufletului, fără să îl îngreuneze sau să-l supună vreunei ispite.

O altă direcție au luat însă lucrurile după căderea în păcat. Sufletul omului s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu, având ca rezultat imediat revolta trupului împotriva duhului. O consecință a căderii a constat în faptul că simțirea a fost atrasă către cel viclean, iar dorințele trupești au început să tiranizeze sufletul, înăbușind orice formă de rezistență spirituală a oamenilor. Patimile au reușit să îi conducă și să le robească voința. Astfel a apărut în om acea tendință de a-și satisface îndată orice fel de dorință trupească. Cu alte cuvinte, omul a devenit supus trupului.

Esența iubirii de plăceri și a dorințelor trupești este următoarea: sufletul este supus încet-încet poftelor trupești; dorința trupească îl stăpânește pe om, îl corupe și îl orbește atât de mult încât nu se mai poate gândi deja la Dumnezeu, la credința în Acesta, la poruncile și la voia Sa. În cele din urmă, patimile ucid în om orice sentiment de puritate, sfințenie sau evlavie. Această stare reprezintă cel mai mare rău și cea mai mare catastrofă care i se poate întâmpla omului. Și dacă este adevărat că pomul se cunoaște după roadele sale, atunci trebuie să spunem că senzualitatea este un copac otrăvitor, care dă roade dezgustătoare.

Primul dintre aceste fructe otrăvite este trândavia, fuga de orice efort îndreptat spre săvârșirea binelui. Omul iubitor de plăceri este leneș. Nu cunoaște niciodată mulțumirea de a construi ceva util. Munca pentru el este o greutate, un jug, un blestem și nu un mijloc de a dobândi virtutea sau o obligație serioasă și importantă, stabilită de Dumnezeu. Omului iubitor de plăceri îi este frică de muncă și de greutăți, deoarece acestea perturbă viața sa trândavă. Îi este frică în același timp și de efortul intelectual, deoarece aceasta ar presupune o trezire a puterilor spirituale.

Vi s-a întâmplat desigur de multe ori să cunoașteti oameni despre care ați auzit să se spună: "acest om ar fi putut să facă foarte multe. Însă nu face nimic!" Care este de cele mai multe ori cauza? Iubirea de plăceri, care îl face pe om trândav. Și în vreme ce are toate condițiile și posibilitățile de a progresa, suferă de sărăcie și de lipsuri. Și cu toate că ar fi fost cu mult mai fericit dacă ar fi muncit și ar fi progresat pe plan social, preferă să rămână rob al leneviei și al plăcerilor josnice.

Același lucru se întâmplă și pe plan spiritual. O constatăm mai ales în cadrul școlii. De exemplu, întâlnim adeseori copii cu deosebite calități și talente. Copii care învață să citească repede, ca și cum s-ar juca. Cu această vocație spre studiu pe care o demonstrează, cei mai mulți se așteaptă ca acești copii să devină oameni importanți ai societății. Și cu toate acestea, în multe cazuri, acești copii nu reușesc să ajungă prea departe. De ce? Pentru că odată cu trecerea timpului, crescând, ei devin leneși, neinteresați, îngropând talantul primit la naștere, în loc să îl înmulțească printr-un efort susținut.

Astfel de oameni sunt incapabili să obțină rezultate deosebite atât pe plan social cât și pe cel duhovnicesc, al dobândirii virtuților. Și nu sunt puține cazurile în care oameni foarte înzestrați au fost înecați în mocirla patimilor senzuale. Mulți, care aveau dăruite de Dumnezeu vocația și puterea de a deveni modele de moralitate și virtute, s-au pierdut, deoarece au fost corupți de iubirea de plăceri. Astfel, atracția lor către virtute a fost înăbușită de buruiana trândăviei și a indolenței!

Al doilea fruct al iubirii de plăceri este lăcomia față de mâncare și băutură. Este foarte adevărată acea zicală a poporului rus care spune: "Mai mulți oameni s-au înecat în pahar decât în râul Volga". Nu vom analiza aici amănunțit câtă nenorocire, nefericire și dezastre a pricinuit oamenilor darul beției. O putem observa foarte des la persoane cunoscute, vecini sau rude, care au ajuns să deformeze în mod respingator chipul lui Dumnezeu din ei, pierzându-și și cea mai mică urmă de umanitate.

Al treilea rod al iubirii de plăceri este desfrânarea. Dacă există pe pământ ceva cu adevărat minunat și ceresc, aceasta este tocmai puritatea și nevinovăția pruncilor. Și dimpotrivă, dacă există ceva mai josnic și mai dezgustător, aceasta este predarea sufletului către desfrânarea trupească. Nu vom vorbi însă, acum, despre roadele acestei porniri a senzualității. Cu toții cunoaștem către ce își conduce victimele imoralitatea...

Însă ce să facem, veți întreba, ca să împiedicăm dezvoltarea pornirilor senzuale la copii? Mai întâi de toate să îi învățați să muncească. Să le inspirați respectul pentru munca cinstită. Să învețe pe dinafară și să poarte în inimile lor cuvintele Sfântului apostol Pavel: "dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu manânce!" (II Tes. 3,10). Să îi învățați că munca nu este niciodată o rușine ci dimpotrivă, rușine pentru om este trândăvia și nepăsarea. Să le dați chiar exemplul Domnului, care a ajutat-o pe Preasfânta sa Maică și pe Sfântul Iosif, care era tâmplar, la muncile de zi cu zi.

Să îi obișnuiți pe copii cu efortul fizic, mai ales atunci când nu sunt obligați să își câștige existența prin muncă zilnică. În anii din vechime, în familiile regale, toți membrii familiei erau obligați să învețe o meserie manuală. Vedem în Sfânta Scriptură că și apostolul Pavel, alesul lui Dumnezeu și marele predicator al credinței, nu se rușina să muncească la împletirea corturilor, meserie pe care o învățase încă din copilărie. Vorbiți-le despre el copiilor voștri și nu le permiteți să fie leneși, pentru că lenevia este începutul tuturor relelor.

Să îi obișnuiți să mănânce mâncăruri simple și numai la orele stabilite pentru masă. Să nu le îngăduiti să mănânce multe dulciuri, oricând aceștia ar avea poftă. Să îi învățați să mănânce tot ceea ce le-ați pus în farfurie și să mulțumească pentru aceasta lui Dumnezeu. Ajutați-i să înțeleagă faptul că omul nu trăiește ca să mănânce, ci mănâncă pentru a trăi! Păziți-i în special pe copii să nu consume nici un fel de băutură alcoolică. Cele mai sănătoase băuturi pentru copii sunt apa, laptele și sucurile de fructe. Este un mare rău, fizic și moral, ca părinții să îi îndemne și să-i obișnuiască pe copii să consume vin sau alte băuturi.

Sădiți adânc în inimile copiilor voștri cuvintele Domnului: "Fericiți cei curați cu inima" (Matei 5,8). Aveți grijă ca aceste cuvinte să fie spuse și despre copiii voștri. Cum veți reuși aceasta? Mai întâi de toate păstrați în inimile lor puritatea firească a copilăriei.

Dumnezeu însuși ne ajută să facem aceasta. El ni-i predă pe copii curați și puri și ne oferă în ajutor pe îngerul păzitor. Dumnezeu a sădit în sufletele copiilor puritatea. Astfel, singura datorie ce le revine părinților este de a o păzi și de a o face să se dezvolte. De cele mai multe ori însă, ei sunt aceia care greșesc și distrug floarea gingașă a purității copilăriei. Către aceștia se adresează și cuvintele Domnului, prietenul copiilor: "Iar cine va sminti pe unul dintre aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să I se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării" (Matei 18,6).

Este desigur necesar ca mai întâi înșiși părinții să aibă inima curată și pură. Este foarte bine cunoscut faptul că patimile părinților se transmit copiilor, fie pe calea moștenirii, fie din cauza exemplului rău. Astfel, patimile și defectele care îi caracterizează pe părinți foarte devreme își fac apariția și la copii. Este de asemenea foarte important ca părinții să fie atenți la vorbele și gesturile lor. Cât de mult rău poate să facă o discuție nepotrivită, sau un gest necugetat, făcute în fața copiilor!

Fiți atenți de asemenea, la cărțile, revistele, tablourile sau bibelourile care se găsesc din întâmplare în camera voastră. Dacă există ceva provocator printre acestea, gândiți-vă că ele sunt privite în fiecare zi de copiii voștri și că odată cu trecerea timpului ei vor începe să se gândească și să discute despre acestea. Care va fi rezultatul...? Nu spuneți niciodată că el nu înțelege nimic din toate acestea. Vine vremea când el începe să înțeleagă. Este plin de curiozitate și va căuta neîncetat pe cineva care să îi răspundă la toate aceste întrebări. Voi ca și creștini aveți datoria să vă îngrijiți ca ei să nu audă sau să vadă la voi nimic care să atingă cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor trebuie lămurită din timp, cu mare înțelepciune și ponderare, de voi înșivă și nu de cineva străin.

Consolidați în sufletele copiilor voștri sentimentele bunei cuviințe și ale decenței. Nu le permiteți să se arate dezbrăcați în fața altora. Nu le permiteți să se dezbrace sau să se îmbrace în fața cuiva. Nu râdeți de ei atunci când se arată a fi rușinoși și pudici. Dimpotrivă să îi lăudați, dând slavă lui Dumnezeu că aveți un astfel de copil. Fiți atenți la orice fel de manifestare a copilului: cum stă, cum merge, cum se așează. Fiți atenți la fiecare vorbă și mișcare. Tot ceea ce se dovedește a fi necuviincios să încercați să rectificați imediat, fără întârziere. Folosiți mai întâi cuvintele: "nu este frumos să faci aceasta, este rușine. Îngerul tău păzitor se va supăra văzând aceasta!" Dacă aceasta nu ajută, atunci următoarea dată trebuie aplicată pedeapsa potrivită acelei fapte.

Aveți grijă ca niciodată copiii voștri să nu se găsească în compania vreunei persoane corupte, care să îi îndemne spre fapte rușinoase. Luați bine aminte la acest sfat. Din păcate, în epoca în care trăim, aceasta se întâmplă foarte des. De multe ori copiii sunt corupți spre fapte păcătoase, fapte ce cu greu se pot descrie. Urmăriți-i pe copii în pat, când se odihnesc, la joacă, fără ca aceștia să vă observe. Nu le permiteți copiilor de sexe opuse să rămână singuri în locuri izolate.

Urmăriți prieteniile pe care le încheagă cu alți copii și nu le permiteți să aibă de a face cu cei care nu sunt cuminți, sau care sunt lipsiți de rușine și de bună educație. Fiți atenți la colaboratorii, funcționarii sau servitorii voștri. Venind în casa voastră, ei pot influența educația morală a copiilor voștri. De multe ori aceștia, asemenea diavolului, seamănă semințele coruperii în sufletele copiilor, învățându-i lucruri josnice, care i-ar putea distruge definitiv.

Și încă ceva. Nu neglijați să vă rugați neîncetat pentru puritatea sufletelor copiilor voștri. Cereți protejarea lor din partea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a îngerului lor păzitor, înălțând către aceștia în fiecare zi rugăciuni fierbinți. Părinților, vă spun din nou: nu uitați că, așa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al copiilor, fericiți sunt cei curați cu inima (Matei 5,8). Dacă pruncii voștri nu vor fi păstrați cu inima curată, nu îl vor vedea pe Dumnezeu! Iar dacă aceasta se va întâmpla din cauza voastră, nici voi nu îi veți vedea pe Dumnezeu, care va cere din mâinile voastre sufletele copiilor voștri!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire