pregateste pagina pentru tiparire

































 
 TINERI   /   COPII 

Călăuziri pentru creșterea și educarea ortodoxă a copiilor
achizitionare: 15.06.2005; sursa: www.sfantamaria-dallas.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

BAZELE EDUCAȚIEI

Am explicat deja că educația creștină a copiilor trebuie să fie începută de la cea mai fragedă vârsta, pentru că primii cinci-șase ani ai copilăriei sunt hotărâtori pentru tot restul vieții omului. Am arătat de asemenea, cam în ce constă, în general, începutul educației, și anume că părinții sunt datori să alunge din sufletul copilului orice tendință spre rău și să cultive aplecarea spre cele bune. În acest capitol, precum și în următoarele, vom urmări mai amănunțit, care sunt acele defecte care trebuie îndreptate și care sunt principiile binelui, spre care copilul trebuie îndrumat.

După cum ne spune înțeleptul Solomon, "începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu" (Pilde 1,7). Bazați pe aceasta, trebuie să spunem că prima virtute pe care părinții trebuie să o cultive în sufletele copiilor lor, cât mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adică credința și evlavia fata de Acesta. Însă de ce - veți întreba poate - trebuie ca noi părinții, și în special mamele, să îi învățăm pe copiii noștri despre credință și despre evlavie, încă de la vârsta prunciei?

Răspunsul este următorul: pentru că dacă de mic copilul este învățat să fie evlavios și să fie prezent în sânul vieții bisericești, numai atunci vom putea spera că și când va ajunge la maturitate, când ispitele îl vor înconjura din toate părțile, iar patimile sălbatice îl vor asedia, acesta va rămâne neînvins și drept, păstrând acele principii cu care a fost crescut de mama sa. Acele sfaturi creștinești simple, pe care mama trebuie să le dea pruncului odată cu laptele matern, îl vor însoți pe tot parcursul vieții. Și dacă vreodată un astfel de copil, învins de vreo patimă sau debusolat de vreun exemplu rău, o ia pe drumul greșit, de cele mai multe ori, el se căiește mai ușor și se întoarce mai repede, față de acela care nu a cunoscut o educație creștinească în anii copilăriei. Copilul care a primit o educație creștin ortodoxă, chiar dacă o apucă pe un drum greșit, simte la un moment dat că înlăuntrul său se trezește amintirea puternică a anilor nevinovați și fericiți ai copilăriei și se poate întoarce la adevăr. Își aduce aminte de acele rugăciuni simple, pe care le-a învățat de la mama să - chiar dacă ea acum se odihnește poate în mormânt - se gândește la sfaturile pe care aceasta i le dădea, pe când stătea încă pe genunchii ei. Și cu toate că trăiește o viață păcătoasă, că a uitat acele rugăciuni, se poate ca într-una din nopți, mergând să se culce, să își aducă aminte, fără să vrea, cum mama să îl învăța să își facă semnul sfintei cruci înainte de a se culca, cum îl însemna chiar ea cu sfânta cruce și cum se ruga pentru el. Amintirea dulce a anilor nevinovați ai copilăriei i-a trezit pe mulți din letargia păcatului și i-a adus din nou aproape de Dumnezeu.

Înțelegeți acum ce mare binecuvântare este pentru copii să aibă mame evlavioase! Acestea, de la cea mai fragedă vârsta îi vor învăța despre credință și despre evlavie. De la mamă - nu de la doică, învățătoare sau profesoară - trebuie să învețe copilul să îl cunoască pe Dumnezeu. În fața icoanei din casă trebuie să învețe copilul să își facă rugăciunea de dimineață și nu abia la școală, pentru că mama sa este aceea care trebuie să îl învețe cum să se roage. Așa s-a obișnuit din totdeauna în familiile cu adevărat ortodoxe.

"Îndată ce copilul începe să înțeleagă", scrie Sfântul Ioan Gura de Aur, "părinții îi învăța Simbolul de Credință, cum să se roage și să psalmodieze, precum și rânduiala slujbelor sfinte". Același ierarh dă mamelor următorul sfat: "să îi învățați pe copiii voștri să își facă semnul Sfintei Cruci. Iar câtă vreme ei încă nu pot să și-l facă singuri, să îi însemnați voi cu mâna voastră". Iar unei mame care era văduvă și pe care o chema Lito, îi scria; "este foarte frumos pentru o mamă creștină să îl învețe pe copilul ei cum să pronunțe dulcele nume al Lui Isus, când încă glasul său este foarte plăpând iar limba sa abia poate să pronunțe".

Din toate cele amintite, se explică, cred, de ce părinții, și în special mamele, care au cea mai mare parte de responsabilitate pentru educația copiilor lor în primii ani de viață, trebuie ca de la cea mai fragedă vârstă, să cultive în sufletele lor sentimentul religios - sau mai bine spus, modul de viață ortodox - din care să rodească mai târziu fructele credinței și ale evlaviei. Vreți să aflați cum este posibil să se împlinească aceasta? Cum să le inspirăm copiilor noștri trăirea credinței creștin ortodoxe? Aceasta se poate realiza dacă vom începe să îi învățăm pe aceștia, încă de mici, adevărurile de bază ale sfintei noastre credințe. Nu vă speriați! Este foarte simplu și fiecare dintre mame poate să o facă.

Cu cuvinte simple, izvorâte din inimă, trebuie să 1e vorbească pruncilor ei, cât se poate de des, despre bunul și milostivul Părinte ceresc, Care îi iubește mult pe toți copiii și le trimite bunătățile Sale. Mai târziu, din timp în timp, le poate povesti despre viața primilor oameni în paradis. Despre cum trăiau ei acolo fericiți, atâta vreme cât au ascultat de Dumnezeu. Să le spună că în ceruri va fi întotdeauna mai bine, pentru aceia care ascultă de Domnul și de părinții lor. Să le istorisească de asemenea cum au păcătuit Adam și Eva, cum au fost alungați din rai și au făcut ca nefericirea lor să fie moștenită apoi de toți ceilalți oameni. De aceea, a fost nevoie să vina pe pământ Mântuitorul, ca să poată din nou oamenii să moștenească împărăția cerurilor. Să le povestească despre nașterea Domnului, despre păstorii cei smeriți, despre cei trei magi care I s-au închinat și despre Irod cel rău, care a ucis pruncii din Ierusalim. Să le descrie copilăria pruncului Isus, închinarea Sa la templu la vârsta de doisprezece ani și viața Sa în Nazaret. Să le povestească patimile și răstignirea Sa, explicându-le că toate acestea Le-a suferit pentru că oamenii deveniseră foarte răi. Fiecare copil va înțelege îndată că el nu trebuie să fie rău. Să continue apoi mama să vorbească despre Învierea și Înălțarea la cer a Domnului! Va vedea că încet-încet, copilul va începe să îi ceară să povestească în fiecare zi tot mai multe.

Va putea așadar să istorisească și despre Maica Domnului, despre aducerea ei la templu la vârsta de trei ani, despre viața ei acolo. Să îi spună încă despre iubirea ei față de toți oamenii și despre împlinirea cererilor acelora care se roagă către Dânsa. Îi va vorbi și despre sfinții îngeri, mai ales despre îngerul său păzitor, care se îngrijește de dânsul! Mama poate de asemenea să se folosească și de prilejul anumitor sărbători, ca să îi povățuiască pe copiii ei pe calea adevărurilor de credință. Le va arăta sfintele icoane, care nu trebuie să lipsească din nici o casă ortodoxă, explicându-le cine este reprezentat în fiecare. Le va dărui copiilor să poarte la gât câte o cruciuliță și le va explica cine este răstignit pe aceasta. Îl va duce pe prunc în fiecare zi în fața iconostasului din casă, își va face sfânta cruce și îl va însemna apoi și pe acesta cu mânuța lui învățându-l cum să se roage. De asemenea, nu va uita să îl ia pe copilul ei în fiecare Duminică la biserică și să îl împărtășească cu Sfintele Taine.

Urmând toate aceste sfaturi, mama cea bună îl va învăța pe prunc mai înainte ca acesta să meargă la școală adevărurile de bază ale credinței, pe care orice copil are posibilitatea să le înțeleagă. Copiii în general au o mai mare receptivitate către cele sfinte decât cei mari. Este deajuns ca ei să crească îndrumați de o mamă evlavioasă.

Cât de ușor este, de exemplu, să se facă legătura între pomul de Crăciun și istoria nașterii lui Hristos. Sau cât de ușor este ca de Paști să le explicam copiilor că Mântuitorul a pătimit și a fost răstignit pentru păcatele oamenilor. Copilul va înțelege că pentru aceasta nu trebuie să păcătuim. Îi vom spune, de asemenea, despre Înviere și despre faptul că deși suntem muritori, dacă vom fi buni, Mântuitorul ne va învia și pe noi, așa cum a făcut cu dreptul Lazăr. Cât de ușor este să îi inspirăm copilului nostru dragostea și evlavia pentru sfintele slujbe ale Bisericii! Ajunge doar să îl facem să înțeleagă ca în biserică se simte și mai mult prezența lui Dumnezeu, care îi iubește atât de mult pe copii și îi cheamă lângă Dânsul. Prin urmare, în biserică trebuie să stăm liniștiți, să facem cu atenție semnul sfintei cruci și să ne rugam cu evlavie.

Da, iubiți părinți! Dacă inima voastră este inundată de credință și de dragoste față de Dumnezeu, veți găsi tot felul de mijloace spre a le transmite aceste sentimente și copiilor voștri. Cât de mare nedreptate le facem acelor copii pe care îi privam de bogăția credinței, de tezaurul Ortodoxiei. Este foarte adevărat ceea ce s-a spus, și anume că "sufletul omului - și deci și al copilului - este din fire creștin". De aceea și Dumnezeu așteaptă ca pruncii să aibă un comportament evlavios. Bine spune și Psalmistul: "din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit lauda" (Psalmi 8,3).

Pentru a prinde deci rădăcini modul de viața creștin ortodox în sufletele copiilor, părinții sunt obligați să îi învețe de mici să intre în legătură cu Dumnezeu, să se roage. Oricât de mic este copilul, el poate încet-încet, să învețe să se roage. Din momentul în care știe să ceara părinților săi ceva care își dorește, va putea să învețe să ceară și de la Părintele ceresc cele cuvenite. Învățați-l deci pe copilul vostru să se roage. Dacă va învăța de mic să se roage, cu timpul rugăciunea îi va deveni încet-încet obișnuință și apoi chiar o necesitate! Să faceți în fiecare zi dimineața și seara rugăciunile cuvenite, precum și înainte și după fiecare masă. Să nu se apropie de masă precum se apropie animalele cele necuvântătoare de iesle. Trebuie să învețe că oricine dorește să se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să le ceară, iar după ce le-a primit să mulțumească pentru acestea. Rugăciunile "Tatăl nostru", "Cuvine-se cu adevărat" și altele ca acestea, trebuie să le știe fiecare copil.

Este un fenomen foarte trist în vremurile noastre, și anume că rugăciunea comună în familie, la masă, s-a pierdut aproape peste tot. Aceasta este cauza pentru care vedem atâtea familii nefericite și atâtea ratări în ceea ce privește educația. Pentru că oamenii, familiile, au încetat să se mai roage. Cuvintele Domnului sunt veșnic actuale: "cereți și vi se va da!" (Matei 7,7). Poate că mulți vor răspunde: "păi copilul nu înțelege rugăciunile". Desigur că la început nu va înțelege prea mult din cele cuprinse în rugăciuni, dar el intră astfel într-o atmosferă de evlavie, chiar dacă este foarte mic. Acesta este de fapt lucrul de care are nevoie. Cu toate că nu își poate închipui în sine prea clar chipul lui Dumnezeu, el simte prezența Lui. Simte că există o Ființă superioară, care ne iubește și pe care noi trebuie să o iubim. Când copilul spune cuvintele rugăciunii, se gândește la Dumnezeu, îi dăruiește Acestuia sentimentele sale. Și o astfel de rugăciune, care se înalță din inima nevinovată a unui copil, este cu mult mai plăcută în fața lui Dumnezeu decât rugăciunea unui înțelept, care înțelege exact fiecare cuvânt, dar care se roagă de obicei numai cu rațiunea rece, fără căldura inimii. Cât de mult îi place lui rugăciunea copiilor, o spune repetat psalmistul când scrie: "din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit lauda" (Psalmi 8,3).

Ca să fie împlinită însă o corectă educație religioasa a copiilor, trebuie mai întâi de toate ca părinții înșiși să fie evlavioși și cu frica de Dumnezeu. Trebuie ca ei înșiși să iubească rugăciunea. Dacă mama nu este credincioasă și evlavioasă, dacă nu găsește bucurie și mângâiere în rugăciune, atunci ea nu poate împlini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci când mama are o viața duhovniceasca neîntreruptă, când copilul o vede ca se roagă ea însăși des și cu căldură, își va însuși și el aceleași principii de viață.

Ați înțeles acum, iubiți părinți, și în special voi mamelor, de ce trebuie să îi învățați pe copiii voștri credința și trăirea ortodoxă încă de la vârsta prunciei? Și de ce trebuie să îi învățați să se roage mai înainte chiar de a merge la școală? Către voi mă adresez deci: Cea mai buna moștenire pe care o puteți lăsa copiilor voștri este educația creștin ortodoxă. Să îi învățați, așa cum v-am expus pe scurt, adevărurile de bază ale credinței noastre. Să îi învățați să fie evlavioși și să se roage, din frageda pruncie, atât cu cuvântu1 vostru, cât mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai târziu preoții sau profesorii de religie să îi învețe toate acestea, dacă nu veți pune voi bazele acestei educații încă de acasă.

Povățuiți-i pe copiii voștri să trăiască creștinește și cu frică de Dumnezeu. Numai așa puteți spera ca mai târziu să fiți mândri de ei și nu să ajungeți să plângeți pentru dânșii Dacă copiii voștri trăiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi și ascultători și recunoscători față de voi mai târziu. Dacă îi veți învăța să îl iubească pe Dumnezeu, atunci cu siguranță că vă vor iubi în mod sincer și pe voi.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire