pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SOȚI   /   PĂRINȚI 

Bobocul
de pr. Emil Puni, SJ

achizitionare: 15.09.2003

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior III. CINE ESTE CHEMAT SĂ FACĂ INFORMAREA SEXUALĂ A COPIILOR

Primele persoane indicate sunt părinții. De ce? Pentru că se presupune că dânșii sunt:

  1. în posesia cunoașterii tuturor intimităților copiilor lor, datorită conviețuirii cu ei dintru început, și că:
  2. se bucură de o deplină încredere din partea copiilor lor. - Oricare părinte, dacă-și ia în serios misiunea sa educativă (este a doua parte a scopului principal pentru care se încheie o căsătorie) trebuie să-și rezerve sieși această sarcină a lămuririi sexuale, - ca un privilegiu al său.

Obiecțiuni: Se presupune că în urma informării sexuale, copiii vor fi zguduiți, deviați, frânți și derutați în ceea ce privește respectul lor natural pentru tata și mama (pietatea față de părinți).

Răspuns: Depinde de felul cum se face informarea. Dacă pentru explicarea misterului vieții se începe cu intențiile Creatorului, adică dacă pornim de la Dumnezeu ca și Creatorul omului de ambele sexe, fără îndoială că tot la El se va ajunge, tot la El se va rămâne, și chiar în acest «sexual» îl vom afla tot pe El. De altfel, astăzi, Științele despre om și originea lui (Antropologia și Biologia) au infirmat teoria lui Darwin despre originea monofilogenetică a viețuitoarelor, și deci și a omului. În această informare nu trebuie să-L separăm pe Dumnezeu de creaturile Sale, nici de lucrarea Sa de Creator. Dacă încercăm soluționarea acestei vitale probleme fără să amintim de El, înseamnă să lăsăm moravurile la voia întâmplării. Ori, și așa atmosfera morală din jurul nostru este destul de viciată, mai ales în privința vieții sexuale. Părinții creștini, ca de altfel orice creștin, au o misiune apostolică de îndeplinit: să fie «sare a pământului și lumină a lumii» spre a salva lumea de azi de la o totală decadență morală. Părinții cu nimic nu pot îndeplini mai bine această gravă obligație moral-socială decât dându-și toată silința să întipărească în mintea și inima copiilor lor o soluție nobilă, justă și creștină despre viața sexuală. Îndreptarea lumii începe de la noi înșine, din familia noastră!

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că în cazul în care copiii noștri vor fi lămuriți asupra modului cum se naște viața omenească, cum se perpetuează specia umană, în mod incomplet, josnic sau greșit, urmările grave pentru ei sunt incalculabile și pot fi ireparabile: copiii vor începe să creadă ceea ce colegii lor vorbesc între ei în această privință (cam așa: copiii se nasc din mama lor după ce mai întâi tata și mama au făcut împreună o faptă urâtă...). Spre a evita așa ceva, părinții trebuie să-și dea toată silința ca să le vorbească copiilor despre această problemă în termeni înălțători; copiii le vor fi recunoscători toată viața. Se va evita în felul acesta reproșul pe care, durere, mulți copii îl fac mai târziu părinților: De ce nu mi-a vorbit tata și mama nimic despre aceste lucruri? Dacă aș fi fost lămurit la timp în această problemă, nu mi-aș fi nenorocit viitorul...

În cazul în care părinții și-ar pierde creditul față de copiii mai mari, din pricină că n-au început destul de timpuriu să lămurească aceste probleme, ori din alte motive, și observă că totuși a sosit momentul să fie îndrumați în problema vieții sexuale, trebuie să se îngrijească ca altcineva să îndeplinească în locul lor această grea misiune. Părinții nu trebuie, niciodată și sub nici o formă sau motiv, să se dispenseze pe sine însuși total de această obligație printr-un dezinteres vădit, uitare, nepăsare, delăsare, amânare, lene sau comoditate: ar fi o ținută nedemnă pentru un adevărat părinte! Deci în acest caz părinții vor trebui să găsească o persoană capabilă care să facă în locul lor această informare; o persoană serioasă, demnă de încredere, versată în această problemă educativă, care ar accepta într-un mod total dezinteresat așa ceva. Atunci părinții vor îndruma pe copil ca să meargă la respectiva persoană și spunându-i totodată că ei înșiși cunoscându-l pe N. N. l-au rugat ca să stea de vorbă cu el (ea) pentru a-l lămuri asupra unor probleme educative, foarte importante pentru viața și viitorul său, că N.N. îl așteaptă în ziua de... ora... locul... La reîntoarcere copilul va fi întrebat dacă a fost, i-a plăcut, a fost folositoare conversația, a înțeles bine totul, va mai merge și pe viitor...? În felul acesta copilul se va convinge că informarea a fost făcută de comun acord cu părinții.

Rămâne însă absolut ideală părerea că această informare e mai bine să fie făcută din partea părinților, ca ei treptat-treptat să-și inițieze copiii în misterul vieții: tata pentru băiat și mama pentru fată.

Ei pot cel mai bine alege limbajul potrivit capacității de înțelegere a copilului lor, iar printr-o veghere rațională-judicioasă, prudentă și discretă, vor putea observa momentul propice, și împrejurările cele mai favorabile când această informare poate fi făcută.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire