pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SOȚI   /   PĂRINȚI 

Bobocul
de pr. Emil Puni, SJ

achizitionare: 15.09.2003

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior IX. DESPRE PUBERTATE: PUBERTATEA LA BĂIEȚI

Indicații pentru părinți și educatori

Vârsta: Fenomenele care însoțesc creșterea și dezvoltarea copilului (așa numite fenomene secundare) trebuiesc urmărite îndeaproape deoarece ele ne indică începuturile perioadei pubertății copilului. Aceste sunt - între altele - următoarele:

Schimbarea vocii; schimbarea fizionomiei feței (aspect bine definit de bărbat); o puternică creștere a pilozității (mustăți, perii pudoarei din regiunea organelor genitale); o rapidă alungire a membrelor (mâini și picioare) precum și o creștere mai pronunțată a întregului corp.

De îndată ce părinții au observat chiar și numai unele dintre aceste fenomene, trebuie să fie foarte atenți - cu ochii în patru - și nu mai trebuie așteptat cu instructajul până ce vor fi descoperite în lenjeria de pat sau de corp (cearceafuri, pijama, chilot) urmele secrețiilor testiculare, adică poluția nocturnă, sau eventual - durere - chiar semnele masturbației sau ale onaniei. Este de preferat ca băiatul să fie lămurit asupra acestor fenomene mai înainte de a ajunge la puternice excitații sexuale, erecții sau chiar ejaculări (eliminări de secreții care după uscare pe lenjerie au un aspect de scrobeală) - fenomene ce caracterizează poluția nocturnă precum și masturbația-onania (la aceasta din urmă într-un grad mai intens). Altfel s-ar putea întâmpla ca băiatul, din curiozitate, să înceapă să facă el însuși investigații asupra acestor fenomene noi din viața sa, și deci ar putea ajunge ca să-și provoace el însuși acele simțăminte (excitații), ajungând - în cel mai bun caz - la concluzia că el este bolnav de boli rușinoase și conștiința i-ar fi puternic neliniștită.

Vârsta cea mai potrivită este la 12-13 ani, când băiatului trebuie să i se facă instructajul sexual propriu pubertății.

 

Precauții și comportări ale părinților:

Așa zișii «prieteni», dacă nu sunt temeinic verificați din partea părinților, pot avea o influență din cea mai dezastruoasă.

«Spune-mi cu cine te împrietenești și-ți voi spune cine ești» se adeverește din plin. Aproape în toate cazurile în care un băiat a ajuns la deprinderi sexuale păcătoase, cei ce l-au influențat și inițiat sunt «prietenii». Este un fapt îndeobște cunoscut că un individ pervers din punct de vedere sexual nu se liniștește - nu precupețește nici un efort și nu-i scapă nici o ocazie spre a perverti pe cât mai mulți. Și iată cum: preferă mai întâi pe cei mai perfecți decât el (mai ridicați din punct de vedere moral și intelectual, eventual social); ordinea în care: cel mai în vârstă caută să-l corupă pe cel mai tânăr decât el, căci atracția sexuală masculină începând cu vârsta de 15-17 ani (organele genitale sunt deja bine dezvoltate) până la cele mai adânci bătrânețe merge de la cel mai în vârstă spre cel mai tânăr (chiar la o diferență de vârstă de un an), iar de la vârstă priceperii 5-7 ani până pe la 15-17 ani, cel mai mic îl caută și se alipește de cel mai mare decât el, cu multă ușurință (vrea să vadă, să atingă și chiar să facă lucruri rușinoase cu «prietenul» mai mare, dacă i se dă ocazie, în cazul când a fost «pervertit» din partea altora în acest sens).

De altă parte, la vârsta de 10-15 ani există pericolul de pervertire sexuală chiar între băieții de aceeași vârstă. Până la vârsta de 15-18 ani instinctul sexual nu este clar diferențiat-specificat. Deci atracțiile, simpatiile, etc. în privința satisfacerii sexuale nu sunt întotdeauna și neapărat îndreptate spre sexul opus, diferențierea (în cazurile normale) desăvârșindu-se abia pe la 17-18 ani.

Fiindcă în epoca pubertății: copiii sunt «mustul care fierbe», foarte ușor susceptibili pentru orice excitații sexuale, anumite măsuri trebuiesc luate din partea părinților spre a preîntâmpina un eventual «dezastru» și spre a-i ajuta pe băieți să-și stăpânească acest «rebel» instinct.

Băiatul trebuie să doarmă suficient, dar să nu se tolănească în pat după ce s-a trezit (fie dimineața, fie în decursul zilei), ci de îndată să părăsească așternutul ieșind «afară» la toaletă. De regulă dimineața (dar poate avea loc și după oricare trezire din somn), membrul genital al băiatului este în stare de erecție, datorită interdependenței: vezica urinară (cantitate mare de urină-acizi), prostată, etc. Dacă nu părăsește de îndată «culcușul cald», din greșeală, din plictiseală, etc. s-ar putea atinge, scărpina, juca, etc. în acea regiune a trupului, ajungând ușor la anumite atingeri necuviincioase, poate chiar la masturbare, sau onanie. De altfel băiatul trebuie obișnuit de mic să nu forțeze niciodată reținerea urinei din cauza jocului social, a ocupației (studiu, TV etc.), căci în astfel de cazuri o erecție a membrului genital este aproape inevitabilă. Ori, excitațiile de ordin sexual trebuiesc evitate la maximum.

Trebuie obișnuit să doarmă pe partea dreaptă (în nici un caz pe burtă sau pe spate) și cu mâinile sub cap. Salteaua sau matrasele să nu fie exagerat de moi (puf, etc.) căci, între altele, produc o căldură nerecomandabilă la această vârstă; de altfel, dezvoltarea normală a scheletului are nevoie de un suport mai uniform (mai tare, îndesat) la presiunea-apăsarea trupului. La fel, nici învelitorile să nu fie prea călduroase și grele: să nu fie frig, dar nici așa ca să nu poată de căldură (căldura prea mare are influență nocivă asupra excitabilității sexuale). Dormitorul trebuie aerisit bine înainte de culcare, ba chiar, dacă e posibil, dormit cu geamul deschis. Trebuie făcut tot posibilul ca băieții începând cu vârsta de 10 ani să doarmă în pat individual, oriunde s-ar găsi; în nici un caz nu-i admis a culca băiat cu fată sau băieți cu diferență de vârstă în perioada de la 10 la 20 de ani, chiar frați fiind. Înainte de culcare întotdeauna trebuie să iasă «afară».

Curățenia: «Curăției îi place curățenia», adică virtutea castității precum și fecioria (cea mai înaltă treaptă a castității), răsare, crește și se desăvârșește într-un trup curat precum «Mens sana in corpore sano - minte sănătoasă într-un trup sănătos». Trebuie obișnuit să-i placă curățenia și să-i displacă orice formă a murdăriei: baia săptămânală, duș cât mai des (mai ales vara); spălatul picioarelor în fiecare seară; spălatul mâinilor înainte și după mâncare, după sosirea de la școală, după orice fel de lucru manual, după terminarea lecțiilor, după ieșirea de la WC etc. Trebuie instruit în mod practic și din cea mai fragedă copilărie să observe în mod riguros igiena organelor genitale: înlăturarea, prin spălare, a efectelor transpirației exterioare și a secrețiilor interioare de sub piele, cu ocazia băii generale și, mai sumar, chiar odată la 2-3 zile (mai ales vara) cu ocazia toaletei de dimineața, - însă totul să se întâmple în intimitate - singur, rapid și în momentul când organul genital nu este excitat, și astfel, pudoarea naturală a băiatului să nu aibă nimic de suferit-pierdut. Ca și în cazul spălării de cel puțin două ori pe zi - seara (neapărat) și dimineața - a dinților cu pastă și periuță individuală, copilul fiind instruit - obișnuit și lămurit asupra rolului acestei «neplăcute» operații, la fel, în momentul când el e capabil să înțeleagă importanța igienei organelor genitale i se va spune de ce trebuie făcută în această viață această toaletă cumva jenantă (murdăria neînlăturată este un focar de microbi și deci pot urma infecții, miros urât, iritații, mâncărimi, excitații și senzații prin care imaginația e pusă «la treabă», urmând apoi închipuiri și gânduri necuviincioase, neliniște sufletească, distragerea atenției de la studiu, și, în cazuri extreme, fapte necuviincioase - masturbații - onanii). Curățenia exterioară să fie oglinda curăției interioare.

Alimentația: trebuie evitate mâncărurile picante-condimentate (piper, boia, muștar, hrean, etc.) precum și băuturile alcoolice, iar seara mai puține lichide. Evitarea constipației (iritațiile tubului digestiv produc excitații în sfera genitală) și deci și a șederii îndelungate la WC (ocazie de privire, pipăire, excitare, etc. sexuală). Fumatul este interzis căci nicotina irită și intensifică excitabilitatea sexuală.

Îmbrăcămintea: să nu fie prea strâmtă, mai ales pantalonii și chiloții (se poate creea o zonă de hiperexcitabilitate în jurul organelor genitale) iar suspensorii, etc. de la exercițiile sportive trebuie înlăturați de pe trup de îndată ce a încetat utilitatea lor. La culcare se va schimba rufăria de corp integral, și orice rufărie - fie de zi sau de noapte - după întrebuințare trebuie aerisită. Pantalonii până la etatea adolescenței e mai bine să fie lipsiți de buzunarele din față; în tot cazul băiatul trebuie observat și supravegheat să nu stea cu mâinile în aceste buzunare tot așa de bine cum nu trebuie permis scărpinatul, mai ales în public, în zona organelor genitale.

Studiul: pregătirea lecțiilor să stea sub controlul părinților, camera bine și deseori aerisită (creierul are nevoie de sânge bine oxigenat) și după maximum o oră de studiu trebuie să facă vreo 10 minute pauză (mișcări prin curte, etc.); poziția la masa de studiu a mâinilor, picioarelor, a trunchiului, înclinarea-distanța vizuală trebuie mereu controlate și eventual îndreptate. Învățătura este una dintre cele mai grele activități a omului. Deci grijă, înțelegere, apreciere și sprijin neprecupețit din partea părinților este absolut necesar. Altfel poate fi timp pierdut sau chiar ocazie de păcat (stare de nervozitate, excitabilitate - inclusiv sexuală). De regulă, avem copilul pe care-l merităm prin eforturile noastre!

Sportul: ajută mult la educația voinței și deci și a castității, dacă este făcut rațional. Gimnastica de cameră este foarte recomandabilă, în fiecare seară și dimineața, când e posibil, în aer liber. Trebuie evitată epuizarea fizică, oboseala exagerată și orice exercițiu de urcat la prăjină (poate produce primele excitații sexuale puternice).

Pedepsele: sunt necesare și deci inevitabile, dar să fie fără sentimentul răzbunării ci mereu judicioase-medicinale. E o greșeală să fie obligat băiatul ca să se culce mai devreme decât are el ora obișnuită sau în decursul zilei când nu are somn: din plictiseală sau răzbunare ar putea să-și provoace excitații sexuale și urmările...

Viața ordonată: băiatul trebuie obișnuit încă de mic copil cu un program pentru principalele sale funcții vitale necesare susținerii vieții. Astfel sunt orele meselor principale, eliminarea fecalelor, sculatul dimineața, spălatul până la brâu cu apă rece (înviorează și calmează excitabilitatea), timpul de studiu precum și acel de destindere (joc, plimbare, etc.), ora culcării seara și eventual siesta de după masă, etc. Natural, își vor avea timpul lor și rugăciunile de dimineața și seara. În felul acesta are ocazii să-și întărească voința și stăpânirea de sine.

De evitat lenea: să fie mereu ocupat cu tot ce-i poate folosi în viață (studiu, lucru manual, distracții cinstite, sport, plimbări în natură, excursii, lectură, deprinderi artistice, etc.), iar dacă-i obosit să se odihnească, să doarmă. La fel trebuie evitată singurătatea-izolarea: mereu să fie în societatea altora și evitat spațiul închis (unde să știe el că nimeni nu-l vede-aude).

Controlul din partea părinților: mereu și în toate, și atunci când el nici nu bănuiește. Așa trebuie supravegheate pregătirea lecțiilor, lectura, timpul liber, distracțiile (filme, spectacole, etc.), prieteniile (să fie de același sex și vârstă, în nici un caz nu mai mari decât el). Supravegheat dezvoltarea armonioasă a tuturor facultăților sufletești, a vieții afective, a talentelor, a unui umor sănătos și a simțului social (bun simț).

Bunul simț al părinților: În perioada pubertății, care ține de la 13 la 16 ani, când copilul tinde să devină adolescent-bărbat, deseori băieții sunt foarte abătuți, descurajați, indispuși, somnolenți, neatenți, nervoși și nerăbdători. Părinții vor trebui, din când în când, să-i facă atenți, să-i trezească la realitate spunându-le că nu trebuie să se lase descurajați și să nu se mire prea mult de această stare sufletească a lor căci e trecătoare. Trebuie să-i învețe a suporta cu răbdare aceste neplăceri, inerente creșterii și transformării lor din copil în bărbat adolescent și să considere această stare sufletească și trupească drept o pregătire pentru un viitor luminos, drept ocazii minunate de a-și oțeli voința. În această perioadă de declin, care în adâncul sufletului lor este orientată spre deznădejde, ei trebuie mereu încurajați, scuturați, împinși înainte - căci acum visurile copilăriei (palate imaginare, etc.) sunt spulberate de către cruda realitate a vieții pe care o sesizează zi de zi tot mai mult. Tinerii caută să se refugieze în «fericita copilărie», să dea îndărăt, dar... nu se poate. (Natural acest fenomen se întâmplă inconștient). Viața îi împinge înainte; trebuie să lupte cu greutățile vieții; trebuie să înceapă să se obișnuiască în mod practic cu acest cuvânt de ordine a «omului»: «o luptă este viața!» Asta nu-i pe placul «copilului» care-și începe viața sa de «om mare».

Pentru greșelile lor, reale ori imaginare, în conștiința tinerilor se ivesc multe și mari «furtuni, neliniști, scrupule», și «micul nostru adolescent» devine «un mic nefericit» dacă părinții și educatorii lui nu sunt atenți, dacă nu-și îndeplinesc într-un mod judicios (= în cunoștință de cauză) sfânta lor obligație de a da lumii oameni normali.

Mulți băieți, în perioada pubertății, devin copii răi, cumva chiar antipatici, obraznici, cu o puternică tendință spre independență-autonomie și deci neascultători acasă, la școală sau la locul de muncă. Explicația o dă tot ceea ce s-a spus mai sus: dezechilibrul lor trupesc și sufletesc (spiritual și afectiv) pentru care ei nu sunt vinovați. Să fim deci înțelegători: sunt mai mult de compătimit decât de biciuit! Ei sunt neîndemânatici cu atâtea lucruri noi ce au apărut în viața lor acuma (de exemplu, până se vor obișnui cu mâinile picioarele lor alungite, deseori vor sparge... și se vor împiedeca...) Părinții să-și păstreze calmul: Nu trebuie aprobate devierile de la conduita corectă-bunul simț, și li se vor face tinerilor observații izvorâte din dragoste paternă, în lumina celor expuse mai sus, și în orice caz nu pe un ton zeflemitor, tăios, batjocoritor și insultător. Nu trebuie bruscați și nici pedepsiți cu ușurință și în mod exagerat (ci cu dreptate!). Deseori va trebui să ne facem că nu vedem, nu auzim... Să-i înțelegem!

 

Cine trebuie să facă această lămurire?

De regulă, primul și cel mai indicat este tata; el poate cel mai bine judeca, aprecia și înțelege dificultățile și starea sufletească a băiatului la vârsta pubertății. Dacă însă, în cazuri excepționale, mama are mai mare priză asupra băiatului (fiind ea confidenta intimităților sale...) va trebui să ia asupra sa această misiune, proprie tatălui.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire