pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior MINUNILE ȘI PROFEȚIILE

Isus își dovedește dumnezeirea cu profețiile pe care le-a făcut și cu minunile pe care le-a săvârșit.

În afară de profețiile Vechiului Testament care s-au împlinit în Isus, El însuși a făcut profeții care s-au împlinit cu exactitate: negarea lui Petru, prezicerea morții și învierii ( cf. M 17, 9; 16, 21; 26, 32), distrugerea Ierusalimului ( cf. M 24, 1-3) confirmată de istoricii Iosif Flaviu în "Războiul iudaic" și Eusebiu în "Istoria bisericească"; prigoanele pe care vor trebui să le înfrunte apostolii și atâtea altele, atât de multe încât împlinirea lor nu poate fi atribuită întâmplării.

Pentru a dovedi dumnnezeirea sa, Isus apelează la minunile pe care le-a făcut. Celor care nu credeau cuvântului său, prin care afirma că este Fiul lui Dumnezeu, le spune să creadă lucrurilor sale, din care "să cunoască și să creadă că Tatăl este în El și El în Tatăl" (I 10, 36-39).

Minunile, în sens biblic, sunt lucrări, fapte, în care omul vede intervenția specială a lui Dumnezeu. Prin miracol strălucește în mod deosebit puterea mântuitoare a lui Dumnezeu. Depășind forțele cauzelor create, minunile sunt efecte extraordinare ale actului etern prin care Dumnezeu susține și conduce universul. Prin intervenția lui Dumnezeu, forțele naturii sunt depășite și, totuși, miracolul nu este dezordine sau act arbitrar, ci se integrează în ordinea grației ca semn ce o garantează. Astfel miracolul intră în ordinea totală, naturală și supranaturală a creației. El este lucrarea lui Dumnezeu prin care se prevestește noua creație, cerul nou și noul pământ pe care îl așteptăm (cf. II P 3, 13); el nu violează legile naturii ci, depășindu-le, se aliniază în sensul "dorinței" și "suspinului" după slobozenie, a naturii supusă egoismului omului (cf. R 8, 20-24); el arată lumii ultimul și misteriosul Său sens: răscumpărarea și renașterea omului păcătos, renaștere adusă lumii de Mântuitorul Cristos.

Isus Cristos a făcut minuni care, prin caracterul lor propriu și original, se impun ca fapte istorice adevărate. Dar minunile lui nu sunt opere spectaculoase - cum sunt prezentate faptele altor întemeietori de religii sau ale magicienilor - ci sunt intervenții în folosul persoanelor, gesturi simple, cuvinte liniștite în care se oglindește activitatea creatoare a lui Dumnezeu și se reflectă bunătatea sa. Isus n-a recurs niciodată la miracol pentru a pedepsi și nici n-a făcut vreo minune în avantajul său propriu (cf. M 4, 1-11).

Minunile lui Isus (ca și toate minunile ce se fac prin puterea lui Dumnezeu în Biserică) sunt semne, cuvinte ale lui Dumnezeu (opera verbi verba) destinate să lucreze în suflete. Ele au o semnificație religioasă și exclud ideea păgână a prodigiului sensibil. Vindecările, ca și învierile din morți, săvârșite de Isus, Îl arată dușman al răului și al morții, mai ales dușman al păcatului. Minunile Lui sunt semne care anunță sosirea Împărăției în care se dă lupta contra răului.

Această luptă se vede mai ales în eliberarea celor stăpâniți de diavol, despre care Isus vorbește ca despre o forță personală, rea și dușmănoasă, ducătoare la păcat. Chiar dacă evangheliștii confundă uneori boala (ex. epilepsiei) cu obsesia diavolească (stăpânirea facultăților senzitive ale omului de către diavol așa încât rațiunea și voința nu le mai poate conduce), totuși vindecarea instantanee este semnul puterii divine a lui Isus asupra forței răului.

Minunile făcute asupra naturii (liniștirea furtunii, înmulțirea pâinilor, etc.) indică grija pe care Isus o are față de cei ce-L roagă, și siguranța și încrederea pe care aceștia trebuie să o aibă în El. Minunile au rolul de a întări credința, de a dovedi că învățătura Lui e necesară omului. Dar ele au și o semnificație proprie; unele simbolizează iertarea păcatelor ( cf. M 9, 6-7) sau iluminarea pe care o aduce iertarea ( cf. I 9); altele pregătesc pe oameni pentru primirea Sacramentului euharistic ( I 6), etc.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire