pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PREROGATIVE

Ca și Cuvânt întrupat, lui Isus îi compet toate prerogativele, între care amintim:

  1. REGE (10)> și Stăpân al îngerilor, al oamenilor și al universului întreg ( cf. Fp 2, 10; A 8, 5; 19, 16), cu deplină autoritate legislativă, executivă și judecătorească (M 28, 20; I 5, 22). Dar Împărăția lui privește în primul rând ordinea spirituală (cf. I 18, 36), opunându-se împărăției satanei și puterii întunericului. În mod indirect privește și ordinea naturală a lumii, prin Biserica Sa.

  2. MIJLOCITOR care menține echilibrul între Dumnezeu și om, îndreptând relațiile rele dintre acești doi poli.

    Prin însăși persoana Sa, Isus leagă pe om cu Dumnezeu și pe Dumnezeu Îl dă omului. Prin El, omenirea găsește acces la Dumnezeu: El este Calea ( I 14, 6). Fără de El nimic nu se ridică de pe pământ spre cer și nimic din cer nu coboară pe pământ ( I Tm 2, 5).

  3. PREOT, adică persoană încredințată să dea lui Dumnezeu cult public.

    Ritul culminant al cultului este jertfa care, la rândul ei, presupune preoție. Jertfa și preoția sunt inseparabile. Isus este singurul preot capabil să dea lui Dumnezeu, în numele întregului neam omenesc, cult (cinstire) vrednic de majestatea divină, deoarece jertfa pe care o oferă Tatălui este El însuși, Om și Dumnezeu. "El aduce și El se aduce" (liturghia). În felul acesta, Isus este și

  4. MÂNTUITOR al omenirii care, prin păcat, ajunsese într-o condiție disperată de a nu mai putea ieși din stare de dușmănie față de Dumnezeu și de a-și atinge rostul supranatural pentru care a fost creată. Pe panta fatală a păcatului strămoșesc omenirea aluneca mereu fără să se poată ridica singură. Ridicarea sau mântuirea nu-i putea veni decât de la Dumnezeu.(11)

Repararea - făcută de Cristos - ofensei aduse lui Dumnezeu prin păcat, nu a fost numai egală cu răutatea ei, ci repararea a întrecut ofensa ( R 5, 20), astfel că omul a devenit prin mântuire, fiul lui Dumnezeu și moștean al fericirii veșnice. (R 8, 17). Prin Cristos, omul scapă de păcat și primește viața divină a Grației ( I 15, 15).

El este Mântuitorul lumii ( I 10, 9; 14, 6; F 4, 12), nu al unui popor, ci al omenirii întregi, pe care a scăpat-o nu de tirania unui om, ci de stăpânirea satanei.

Această misiune Isus (=Dumnezeu mântuiește) și-a împlinit-o prin întreaga Sa viață, dar în mod deosebit prin patimile Sale, care au culminat cu moartea pe cruce. Crucea este deci simbolul operei de mântuire: ascultarea față de Tatăl și dăruirea față de om; ea este semnul dragostei divine (I 15, 13).

Dar toate prerogativele amintite: de Rege, Mijlocitor, Preot și Mântuitor, sunt reale și în cel mai înalt și autentic sens, numai dacă Isus este cu adevărat Dumnezeu.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire