pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Cuprinscapitolul anterior

MÂNGÂIETORUL

Isus n-a rămas pe pământ în mod vizibil căci, cum spune el, "E mai bine pentru voi că eu să merg, căci de nu voi merge Mângâietorul nu va veni la voi; iar de voi merge îl voi trimite la voi" ( I 16, 7). Prezența omenească a lui Isus e substituită de prezența Mângâietorului, a Spiritului Sfânt. Spiritul din noi ne pune în contact cu Isus mai intim decât ar face-o figura sa omenească. În felul acesta, El poate pătrunde mai adânc și poate cuprinde în mod mai larg lumea. Prezența lui Isus în lume este deci reală și, chiar dacă nu este vizibilă, se desfășoară în mod manifestat în oameni.

Isus trimite Spiritul în lume. Profetul Ezechiel spunea: "Voi pune înăuntrul vostru pe Spiritul meu ca să trăiți după legile mele... Vă voi da un cuget nou și un spirit nou voi vărsa înăuntrul vostru și vă voi da o inimă nouă" (36, 37, 26). Iată ce face Spiritul: o calmă și plăcută cunoaștere a voinței lui Dumnezeu.

Venirea Spiritului cu darurile sale s-a făcut simțită adesea în Biserică. Dar mai ales s-a făcut simțită la cincizeci de zile după înviere, în ziua de Rusalii. În casa în care se găseau apostolii împreună cu Mama lui sus, se auzi deodată o suflare ca de vifor, se văzură limbi de foc, iar ei, extaziați, începură a vorbi limbi străine. Iluminați și întăriți Apostolii nu mai cunosc frica și încep a vorbi mulțimii (în primul rând Sf. Petru). Iar mulțimea, "pătrunși la inimă au primit bucuros cuvântul și s-au botezat" (F 2). Mulțimea celor ce credeau "avea o inimă și un suflet" (F 4, 32). O nouă legătură care uni pe oameni s-a format pe pământ. Această unire e cel mai important lucru pe care-l găsim în descrierea coborârii Spiritului Sfânt.

Roadele obișnuite ale Spiritului Sfânt sunt: "dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea poftelor" (G 5, 22). Iubirea este însă, între toate, cel mai important dar (cf. I C 14, 5). Cine trăiește, străduindu-se în bunătate, răbdare, fidelitate, iubire față de Dumnezeu și față de oameni, în acela lucrează Spiritul, chiar dacă omul nu-și dă seama de prezența lui. În Biserică există însă și daruri speciale ale Spiritului Sfânt, adaptate la nevoile timpurilor. Uneori acestea se manifestă în mod particular în anumite locuri: Viflaim, Lourdes, Roma, etc. Dar mai ales viața creștină trăită în mod eroic (sfințenia), este un dar deosebit, care nici astăzi nu lipsește Bisericii lui Cristos.

Biserica: Isus pe pământ, de la Rusalii până la sfârșitul omenirii!

Note


1. "Divus Claudius", 25,11
2. Prin faptul că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, în omenire crescu conștiința demnității umane. El a venit să îndumnezeiască pe om. Învățăturile Lui sunt valori ce înalță. Dacă ne pare că, cu toate acestea, omenirea e departe de acest ideal, noi nu știm ce ar fi fost omenirea fără Isus Cristos.
3. I. Barnea, Identități ale romanității, în "Magazin istoric" nr.1/1976,p.32.
4. De altfel partenogeneza este un fenomen ce se întâlnește și în natură: "Partenogeneza (de la grec. parthenos=fecioară, și genesis= naștere); reproducere care constă din dezvoltarea unui gamet femel fără participarea gametului mascul, fenomen comun la plantele inferioare și animalele nevertebrate, dar care poate fi indus prin stimulare mecanică sau chimică a ovulelor și la vertebrate și plante superioare:(N. Giosanu și N.Săvulescu: Principii de Genetică, ed. Ceres, Buc.,1972, pg.68).
5. Pierre Smulders, La vision de Teilhard de Chardin, ed. Deschér de Bronwer, Burges, 1965, p.251.
6. Bernanos, Journal d'un curé de campagne, ed. Plon 1966.
7. Și Campanella numește amor Dei tendința naturală fiecărei ființe de a se conserva și de a se perfecționa.
8. "Primul născut din toată zidirea" privește pe Cuvântul veșnic, preexistent creației (nu ca în v.18 și în Tm 8,29, unde e vorba de Cuvântul făcut om). Deci El nu e creatură: "El este mai înainte de toate...și toate au fost create prin El și toate se țin prin El" (C 1, 13-17).
9. Cf. Conciliul Vatican II, Gaudium et Spes nr. 45.
10. Papa Pius al XI-lea a întrodus sărbătorirea lui Cristos Rege (1925).
11. Și păgânii erau convinși despre aceasta. Eschil pune în gura lui Mercur, gata să părăsească pe înlănțuitul Prometeu, aceste cuvinte: "Nu aștepta sfârșitul chinului tău înainte de a veni un zeu ca să te înlocuiască".
12. Voltaire, și după el și alții, se întreabă ironic, dar fără rost: spre ce planetă s-a îndreptat Isus?

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire