pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ÎNVIEREA

A treia zi însă a înviat. O afirmă apostolii. Mărturia lor este unanimă; afirmația lor hotărâtă. Ba chiar fac din această mărturie piatra unghiulară a predicării lor, a credinței noastre: "Dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este vestirea noastră, zădarnică e și credința voastră" (I Cor 15, 24). Pentru acest adevăr ei sunt gata să suporte orice , căci L-au văzut în realitate, atunci când nu se așteptau, când nu le venea să creadă ochilor.

Ei n-au născocit învierea lui Isus. Nu opera omului, ci lucrarea lui Dumnezeu a început să transforme lumea. Apostolii nu împrumută ideea învierii de la alte credințe preexistente la asirieni și babilonezi, ori de la alte religii orientale sau grecești (Attis, Adonis, Osiris). Asemănarea învierii lui Isus cu reînsuflețirea zeilor solari, a semizeilor vegetației, duce la o evidentă contrazicere.

Isus este un om cunoscut, real, prins și judecat, ucis de către dușmani sub ochii ucenicilor care, după aceea se conving prin experiența faptelor, nu prin închipuiri, că El este viu. Ei nu s-au așteptat la aceasta, deci nu pot fi acuzați de halucinație. Oameni simpli și sănătoși, ei mărturisesc la fel, același lucru. Fără să spere să-L mai vadă, realitatea învierii li s-a impus cu atâta tărie încât devin martirii și predicatorii ei.

"Evangheliile, departe de a vrea să declanșeze o cursă de apariții, adică o manie de a surprinde pe Isus înviat, mai degrabă ne învită la o credință tare, purificată de acea dorință bolnăvicioasă de a pipăi și a reține ( I 20, 17-29)" (A. Manaranche).

Zeii miturilor n-au istorie, ci se prezintă în vagi contururi de legendă. Povestea lor cuprinde elemente obscure, anonime, imorale, în afară de orice context real. Asemănările ce unii le fac între zeii mitici și învierea lui Isus sunt forțate, și nu țin seamă că textele Scripturii conțin fapte, nu reprezentări simbolice ale primăverii (când natura renaște), sau ale începutului de an, renașteri și începuturi reprezentate prin zei.

Aparițiile înșirate de apostoli indică prezența continuă a lui Isus în lume. Această prezență este recunoscută prin credință. Ea este reală și continuă, dar pentru a o sesiza trebuie să ai sensul noii creații. Cine nu este dispus a crede, nu-l poate recunoaște înviat. De aceea Isus nu s-a arătat fariseilor sau mulțimii. Astăzi la fel: chiar dacă L-am vedea, fără dispoziția credinței, am vorbi de falsă imaginație, de sugestie în masă, etc.

Învierea lui Isus este motivul bucuriei noastre (cf. L 16,22). Paștile sunt sărbătoarea bucuriei iubirii că Cel drag al nostru este veșnic viu și bucuria speranței că unde este El vom fi și noi (cf. I 17, 24) - toți cei ce vreau să-L urmeze, lăpădânsu-se de sine și luându-și crucea - că "durerea voastră se va schimba în bucurie" (I 16, 20). Bucuria speranței învierii noastre trebuie să ne facă să trecem peste orice greutate, chiar peste moarte, căci se bazează pe viața lui Isus de după înviere.

Această bucurie se reaprinde în fiecare duminică. Duminica este ziua Domnului, amintirea învierii Lui.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire