pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ULTIMA CINĂ

În ultima seară a vieții Sale, seara de despărțire de ai săi, Isus a făcut un banchet festiv, după obiceiul evreilor, care atunci sărbătoreau paștile - comemorarea ieșirii din robia Egiptului - în mod solemn, la cina însoțită de cântări, rugăciuni și binecuvântări.

La cina pregătită de apostoli în Joia Mare, spre uimirea acestora, Isus se apleacă și le spală picioarele: Împărăția se va realiza prin iubire și slujire.

Peste atmosfera de pace care cuprinsese cenacolul unde se săvârșea cina cea de taină se lăsă însă o umbră amenințătoare, căci unul din cei doisprezece, a conspirat cu dușmanii de moarte ai lui Isus. Iuda era și el prietenul lui Isus: "Dacă un vrășmaș m-ar face de ocară, aș suferi, dacă un potrivnic s-ar ridica semeț împotriva mea, m-aș ascunde de el; dar tu.... prietenul meu și confidentul meu, cu care conversam în mod familial...!" (Ps. 55, 13-15). Tristețea s-a lăsat peste cenacol căci, "chiar și acela cu care trăiam în bună pace și în care îmi pusesem nădejdea, acela care mănâncă pâinea mea, acela a ridicat călcâiul împotriva mea" (Ps 41, 10).

Cine știe de ce acest apostol s-a făcut trădător! Izvorul răului este obscur. Evangheliștii spun că infidelitatea lui Iuda se datorează ahtierii lui după bani.

Psalmii care descriu exemplul dureros al deziluziei omenești ne amintesc de moartea lui Isus, și în această suferință El vrea să fie solidar cu suferințele inimilor încercate de infidelitatea celor la care țineau.

În timpul cinei "Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și mulțumind a frânt și a zis: "Acesta este trupul meu care se frânge pentru voi; aceasta să o faceți întru pomenirea mea". Asemenea a luat paharul după cină zicând: "Acest pahar este legea cea nouă în sângele meu: aceasta să o faceți de câte ori veți bea întru pomenirea mea. Căci de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, moartea Domnului o vestiți până când va veni. Drept aceea, oricine va mânca pâinea aceasta și va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de trupul și sângele Domnului" (I C 11, 23-27).

Prin acest gest al binecuvântării pâinii și vinului, și prin cuvintele pe care le pronunță, Isus arată apostolilor cum va muri: în mod violent, cu trupul, frânt ca o pâine și cu sângele, vărsat ca un vin.

Prin această moarte, Dumnezeu face un nou pact - legea cea nouă - cu omenirea, legământ despre care profetul Ieremia spunea cu șase sute de ani mai înainte: "Voi încheia un legământ nou. Dar nu-l voi încheia precum l-am încheiat cu părinții voștrii când i-am prins de mână ca să-i scot din țara Egiptului.... . Ci iată care va fi legământul pe care-l voi încheia după acele zile: Pune-voi legea mea înăuntru lor și în inima lor o voi scrie: eu voi fi Dumnezeul lor iar ei vor fi poporul meu" (Ir 31, 31-33).

Poporul lui Dumnezeu are de aici înainte posibilitatea de a intra în contact cu sacrificiul și legământul lui Isus în mod fizic. Cine mănâncă și bea, participă la sacrificiul legământului, căci pâinea frântă și vinul din pahar nu sunt numai amintirea morții, dar sunt o realitate: trupul și sângele lui Isus (În limba semitică prin trup se înțelege omul întreg, iar sângele reprezintă forța vitală. Deci, primind trupul și sângele lui Isus, primim întreaga sa persoană): "Căci trupul meu este cu adevărat mâncare și sângele meu cu adevărat este băutură. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu, rămâne în mine și eu în el" (I 6, 55-56), spusese Isus.

La ultima cină Isus se oferi cu adevărat. El înlocui sacrificiul legii vechi - mielul pascal - cu jertfa trupului său, cu sângele care va aduce mântuire. Astfel, El lasă Bisericii un nou sacrificiu, o nouă formă de mulțumire (în limba grecească: euharistia). Biserica, ascultând de porunca dată atunci: "Aceasta să o faceți întru amintirea mea" (L 22, 19), reînnoiește mereu jertfa Lui la Sfânta Liturghie, și astfel ultima cină, zilnic repetată, ne însoțește, ne hrănește și zidește Biserica în decursul veacurilor.

Prin Biserică, jertfa lui Isus ne este mereu aproape. Până când va veni.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire