pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior IUBIREA

În doctrina lui Isus, la baza oricărei legi, centrul, nucleul, focarul, este iubirea. Iubirea în toate direcțiile, în toate sensurile: iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui, din care Isus face cea dintâi și cea mai de seamă poruncă, poruncă la care se reduce orice lege.

Dumnezeu ne iubește și pretinde să-L iubim.

Dar nu-l putem iubi pe Dumnezeu fără să iubim pe aproapele: "cine iubește pe Dumnezeu, să iubească și pe fratele său" (I I. 4, 21). Dar aproapele - orice om - nu este un mijloc de a dovedi iubirea față de Dumnezeu, ci este obiect concret de iubire: omul de lângă noi, cu nevoile sale, cu personalitatea sa. În acest om trebuie să vedem pe Dumnezeu, rădăcina și rațiunea primordială a întregii existențe, rațiunea supremă a iubirii.

Isus a iubit pe oameni dăruindu-se, în supunere cu voința Tatălui ceresc, pentru mântuirea lor, până la moarte.

Abnegația creștină devine și ea iubire și, deci, plăcută lui Dumnezeu, dacă se practică din aceste motive care l-au însuflețit pe Isus. Iar iubirea este fericire.

Cine nu se caută pe sine duce o viață fericită, căci în toate găsește motiv de a se devota oamenilor prin Cristos, pentru Dumnezeu vrednic de toată iubirea.

În acest sens, abnegația și devotamentul devine jugul lui Cristos; jug plăcut și sarcină ușoară (cf. M 11, 30).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire