pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA TREIME 

Frumusețea Domnului. Rugăciunea cu icoane
Nouwen Henri J.M.

achizitionare: 15.04.2002; sursa: Editura Presa Bună

Inapoi la cuprins Caldă invitație

Andrei Rubliov a pictat această icoană nu doar pentru a dezvălui rodul propriei lui meditații asupra tainei Sfintei Treimi, ci și pentru a oferi fraților săi călugări un mod de a-și păstra inimile centrate în Dumnezeu, deși trăiau în mijlocul unei agitații politice. Cu cât ne uităm mai mult cu ochii credinței la această imagine sfântă, cu atât mai mult pricepem că ea nu este pictată ca o decorațiune drăguță pentru o biserică de mănăstire, nici ca o explicație ajutătoare a unei doctrine dificile, ci ca un loc sfânt în care intri și în care stai. Când ne așezăm în rugăciune înaintea icoanei, începem să simțim o caldă invitație de a participa la conversația intimă care are loc între cei trei îngeri divini și de a ne așeza alături de ei în jurul mesei. Îndreptarea Tatălui spre Fiul și îndreptarea Fiului și Duhului împreună spre Tatăl devine o mișcare în care cel ce se roagă este purtat și ocrotit.

În timpul unei perioade grele din viața mea, în care rugăciunea verbală devenise aproape imposibilă și în timpul căreia oboseala mentală și emoțională făcuseră din mine o pradă ușoară pentru sentimentele de disperare și teamă, o lungă și liniștită prezență înaintea acestei icoane a devenit începutul vindecării. Petrecând ceasuri în șir în fața Sfintei Treimi a lui Rubliov, am observat cum, treptat, contemplarea mea devenea rugăciune. Această rugăciune tăcută mi-a topit încet-încet oboseala lăuntrică și m-a înălțat într-un cerc al dragostei, un cerc ce n-ar putea fi distrus de puterile lumii. Chiar și atunci când am plecat din fața icoanei și am început din nou multele treburi ale vieții de zi cu zi am simțit că nu trebuia să părăsesc acel loc sfânt pe care îl descoperisem și că aș putea locui în el orice aș face și oriunde m-aș duce. Știam că această casă a dragostei în care intrasem nu avea margini și primea cu brațele deschise pe oricine ar fi vrut să intre aici.

Contemplând această icoană cu ochii noștri lăuntrici ajungem să vedem că toate angajamentele acestei lumi pot purta rod doar atunci când se așază în acest cerc sfânt. Cuvintele psalmului "Până și pasărea își găsește un loc acolo... Ferice de cei ce locuiesc în casa ta" (Ps 84,3-4) au căpătat noi dimensiuni; ele devin cuvinte revelatoare despre posibilitatea de a fi în lume fără să fii din lume. Putem fi implicați în lupta pentru dreptate și în acțiunile de pace. Putem lua parte la ambiguitățile familiei și ale vieții comunitare. Putem studia, preda, scrie și putem avea o slujbă obișnuită. Putem face toate astea fără a trebui să părăsim vreodată casa dragostei. "Dragostea adevărată izgonește frica", spune sfântul Ioan în prima sa epistolă (1In 4,18). Icoana lui Rubliov ne descoperă o frântură din această casă a iubirii desăvârșite. Frica ne va asalta mereu din toate părțile, dar, când rămânem în casa lui Dumnezeu, această frică lumească nu mai are nici o putere asupra noastră. Isus a spus asta foarte limpede:

"În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți: eu am biruit lumea" (In 16,33).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire