pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Iozafat
Episcop, martir

12 noiembrie (calendarul latin)
12 noiembrie (calendarul bizantin)

Ținuturile întinse din răsăritul Europei au primit credința creștină prin misionarii trimiși de Biserica din Constantinopol, înainte de despărțirea de la 1054. Când s-au rupt legăturile cu Biserica din Roma, toate comunitățile noi din Răsărit au rămas sub atârnare canonică de Patriarhul de Constantinopol, dar încetul cu încetul au ajuns să se constituie în Biserici autocefale, cu drepturi și răspunderi asupra credincioșilor și preoților din teritoriile aflate sub jurisdicția lor. În anul 1589, Mitropolia de Moscova este ridicată la rangul de Patriarhie și deține autoritatea bisericească supremă în imperiul rus. Tot în acest timp, partea de apus a imperiului, aflată în apropierea Poloniei, trece sub stăpânirea regatului polonez, ai cărui cetățeni erau de credința creștină catolică. În urma contactelor reciproce și a discuțiilor la diferite nivele, mulți credincioși și preoți își exprimă dorința de a relua legătura spirituală cu Biserica Romei, cu condiția să-și păstreze neschimbate ritualul și tradițiile lor orientale. Papa Clement al VIII-lea acceptă propunerea, și la 10 octombrie 1596 se proclamă unirea în credință cu Roma. În această atmosferă ecumenică apare Sfântul Iozafat.

Sfântul Iozafat s-a născut în anul 1580, în localitatea Vladimir din Volhynia, ca fiu al unei familii creștine ortodoxe. Tatăl său, Gabriel Kuncewycz, era consilier municipal al orașului, iar mama, Mariana, o femeie credincioasă, care a sădit în sufletul copilului o mare iubire față de viața religioasă, fără să știe că pregătește pe viitorul Arhiepiscop de Vitebsk. Copilul primise la botez numele de Ioan; el a dovedit o mare atracție pentru. pictură și pentru învățarea de limbi străine. Părinții l-au plasat ca secretar la un mare negustor din Vilna, unde se afla și o mănăstire a călugărilor bazilitani, mănăstirea "Sf. Treime", care de curând intrase în comuniune de credință cu Biserica Romei. Tânărul Ioan mergea cu bucurie la biserica mănăstirii și statea de vorbă cu starețul Samuel, de fapt singurul călugăr.

Reflectând asupra elementelor comune ale credintei creștine, cum sunt: Sfânta Scriptură, Tainele, Sfânta Liturghie, Cultul Sfinților, cinstirea Preacuratei, viața monastică, Ioan a constatat că Biserica Romei nu este ruptă de temeliile credinței, ci le-a păstrat cu sfințenie și le-a dat o mare strălucire. Îndemnat de asemenea gânduri, a cerut să fie primit în mănăstire; la intrarea în mănăstire și-a luat numele de Iozafat. Urmaș credincios al regulei mănăstirești bazilitane, se abținea de la mâncarea de carne și consumarea de vin, și fără încetare rostea "rugăciunea lui Isus": "Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcătosul", la care deseori adăuga: "Doamne, fă să dispară dezbinarea și dăruiește-ne harul unirii depline". Avea atunci 20 de ani.

Atrași de exemplul lui Ioan Kuncewycz, mulți tineri au cerut să intre în mănăstire; între aceștia, se amintește un prieten al său, Jean Velamin Rucki, care și-a luat numele de Iosif, ajungând nu peste mult timp stareț și apoi fiind ales Mitropolit de Kiew, în locul Mitropolitului Ispas.

La vârsta de 38 de ani a fost numit Auxiliar al Arhiepiscopului de Palozk, și în 12 noiembrie 1617 a fost consacrat Episcop. După încetarea din viață a bătrânului Arhiepiscop, Iozafat preia conducerea Arhiepiscopiei. Iozafat, păstrându-și felul de viață a unui călugăr bazilitan, a depus eforturi mari pentru cultivarea vieții călugărești și pentru formarea unui cler temeinic pregătit din punct de vedere religios și cultural.

La 14 mai 1643, Papa Urban al VIII-lea i-a acordat titlul de "Fericit", iar la 29 iunie 1867 a fost ridicat la cinstea sfintelor altare. Sfintele sale rămășite pământești, după diferite peregrinări, au fost depuse în biserica "Sfânta Barbara" din Viena, unde se află și astăzi. Noul calendar prescrie "comemorarea obligatorie" pentru întreaga Biserică, ținând seama de munca și jertfa lui pentru unirea în credință a tuturor creștinilor.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire