pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Marcel (?-309)
Papă

16 ianuarie (calendarul latin)

Sfântul Marcel este reprezentat într-o atitudine cu totul neobișnuită pentru un Papă: muncind într-un grajd la îngrijirea cailor și a măgarilor și s-ar putea să ne mire faptul că este considerat patronul grăjdarilor și al rândașilor. Toate acestea se bazează pe amănuntele date de Iacob de Varagine în celebra sa "Legenda aurea". Marcel, fiind la Roma Marele Pontif, a mustrat aspru pe împăratul Maximilian pentru cruzimea arătată împotriva creștinilor. Cuprins de furie, împăratul dispune prinderea lui Marcel pe când celebra Sfânta Liturghie în casa unei patriciene romane, și transformă această casă într-un grajd, iar pe Marcel îl condamnă să păzească și să îngrijească animalele; după mulți ani petrecuți în această muncă, a adormit în pacea Domnului".

Și legenda, care nu face niciodată lucrurile pe jumătate, susține că patriciana romană amintită este celebra Lucina, iar casa ei, transformată în grajd, era așezată exact pe locul unde astăzi se află biserica Sf. Marcel de pe Corso; această biserică deține unul din titlurile de onoare ale Romei. (În Roma există 7 biserici renumite care sunt încredințate grijii spirituale a unor personalități bisericești mari, spre exemplu: Cardinalii, această numire constituind un titlu de onoare.)

Într-adevăr, biserica actuală a fost construită, cu o orientare diferită, în locul unei biserici arsă în anul 1519, care probabil avea la bază un "catabulum", stație centrală a serviciilor de poștă. Cu ocazia unor recente restaurări, sub altarul mare s-a găsit o placă de plumb, având o inscripție din sec. X?XII, inscripție ce vorbește de "trupul Sfântului Marcel, Papă și martir, Largo și Smaraldo, martiri, și mulți alții".

În realitate, despre Sfântul Marcel nu se cunosc cu siguranță prea multe lucruri; au fost și unii critici care au ajuns să se îndoiască de existența lui, considerându-l doar ca o variantă de nume a Sfântului Marcelin, ales Papă în anul 296 și mort ca martir în 304. În urma lui, scaunul papal ar fi rămas vacant timp de câțiva ani până în 309, când a fost ales Sfântul Eusebiu. Asemenea afirmații sunt, în mod evident, excesive. Calendarul roman revizuit rezervă comemorarea Sfântului Marcel pentru calendarele particulare-regionale, și deoarece nu este un sfânt de importanță universală, face mențiunea că nu a murit cu moarte de martir, dar consemnează calitatea lui de Papă și faptul că a murit la Roma în anul 309.

Scurtul pontificat al Sfântului Marcel este însemnat prin două acțiuni cărora el le-a consacrat atenția: restaurarea "parohiilor" romane, devastate de persecuția cruntă a lui Dioclețian, și justa severitate față de așa numiții "lapsi" - creștinii care în timpul prigoanei s-au lepădat de credință și acum aveau pretenția să fie admiși la celebrarea sfintelor sacramente fără a fi făcut penitența prescrisă.

***

Marcel, Marcelin, Marțial sunt diminutive ale numelui Marcus, Marcu, cuvânt în legătură cu Mars - Marte, zeul războiului la romani; ele pot însemna "copii consacrați zeului Marte". Să nu uităm că și profeții Vechiului Testament au atribuit lui Dumnezeu nume și calități legate de trista realitate a războiului, dar evocând datoria omului de a lupta nu împotriva altor oameni, ci împotriva răului din el și din jurul lui.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire