pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Toma (sec. I)
Apostol

3 iulie (calendarul latin)
6 octombrie (calendarul bizantin)

Apostolul Toma, căruia pe nedrept îi adăugăm aproape întotdeauna supranumele de "necredinciosul", este menționat pentru ultima oară în Evanghelie prin scurta și luminoasa mărturisire de credință: "Domnul meu și Dumnezeul meu!". Până în momentul când a rostit aceste cuvinte, nici unul dintre apostoli, nici chiar Petru ori Ioan, nu pronunțase numele "Dumnezeu" atunci când se adresau lui Isus. Ca răspuns la chinuitoarea îndoială a lui Toma și la nevoia de claritate interioară pe care o simțea în sufletul său, Cristos a rostit acele cuvinte reconfortante, rezumat al Evangheliei și centru de greutate pentru toți care aveau să-i dăruiască mai târziu credința lor: "Toma, tu crezi pentru că ai văzut cu ochii; fericiți sunt cei care nu văd și totuși cred". Necredința lui Toma, ca și tăgăduirea lui Petru, au fost urmări ale durerii și al iubirii. Din această cauză, îndurarea divină le-a transformat în binecuvântare și punct de sprijin pentru slăbiciunea umană.

Toma intră în Evanghelie aproape pe neobservate. Primele cuvinte rostite de el sunt dictate de o situație neclară. Isus este rugat de către Marta și Maria să vină la fratele lor Lazăr, care se îmbolnăvise. A se întoarce din nou în Iudeea, după ce dușmanii lui Isus îl amenințaseră de atâtea ori, era un risc mult prea mare. Ucenicii i-au atras atenția lui Isus, dar El a rămas neclintit. Atunci Toma a zis: "Să mergem și noi și să murim împreună cu El!". A doua intervenție a lui Toma este de asemenea umbrită de tristețe. Când ucenicii se aflau în cenacol și Isus îi pregătea pentru evenimentele însemnate ce aveau să urmeze, la un moment dat cuvintele rostite de El au un ecou de rămas bun și despărțire: "Unde mă duc eu voi știți; cunoașteți chiar și calea într-acolo". Cuprinși de nedumerire, toți rămân ca muți. Singur Toma îndrăznește să ia cuvântul: "Doamne, noi nu știm unde te duci și de unde să cunoaștem drumul?". Răspunsul lui Isus este din nou mare, dar - care-l introduce pe Toma, și pe noi toți, în taina misterului Sfintei Treimi: "Isus i-a răspuns: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă m-ați fi cunoscut pe mine și pe Tatăl meu l-ați cunoscut; de acum îl cunoașteți și pe El".

Toma, mai mult decât oricare dintre apostoli, pentru a găsi răspunsul definitiv la îndoielile și frământările sale, avea absolută nevoie de lumina pascală. Fiind absent din mijlocul ucenicilor atunci când Cristos a înviat și li s-a arătat, el a provocat un alt incident: "Dacă nu văd eu în mâinile lui semnele cuielor și nu pun mâna mea pe rănile făcute de cuie, nu cred". La această îndârjită sete de evidență, Isus răspunde cu divină înțelegere: "Pune degetul tău aici! Uită-te la mâinile mele! ... Nu fi necredincios, Toma, dar credincios!". Deodată muntele necredinței, stânca apăsătoare și rece a îndoielii se pulverizează. În razele adevărului, pentru o clipă, praful rezultat capătă lucire de stele, dar apoi depune în suflet stratul aproape străveziu al regretului de a nu fi avut încredere totală în Acela care din iubire a lăsat să i se străpungă mâinile și coasta.

Evanghelia nu ne mai dă alte informații despre Sfântul Toma. Potrivit unei tradiții din primele veacuri creștine, Toma a predicat învățătura și taina lui Cristos în ținutul îndepărtat al Indiei pe coasta Malabar și a fost martirizat aproape de orașul care astăzi se cheamă Madras. Este un fapt cunoscut, semnalat și de J. Nehru în autobiografia sa, că în India există o comunitate creștină străveche, "Creștinii Sfântului Toma", comunitate ce folosește ritualul liturgic numit "siro-malabar".

Înainte de reforma calendarului din 1 martie 1969, reformă cerută de Conciliul Vatican II, Sfântul Toma era sărbătorit la 21 decembrie, ziua premergătoare solstițiului de iarnă, când pământul se afla la cea mai mare depărtare de soare și în consecință temperatura este cea mai scăzută, iar noaptea, cea mai lungă între toate nopțile; era o referire la starea sufletească a lui Toma "Necredinciosul". Calendarul nou repune sărbătorirea lui la 3 iulie, dată la care era sărbătorit în secolul al VI-lea, amintindu-se aducerea rămășițelor sale pământești la Edessa, vechi oraș în Mesopotamia, azi localitatea Urfa din Turcia.

Sfântul Grigore cel Mare - Papa, meditând cuvintele "Fericiți cei care nu au văzut și totuși cred" face următoarea reflexie: "În noi se împlinesc aceste cuvinte dacă credința noastră este urmată de fapte; căci acela crede cu adevărat care traduce în fapte reale ceea ce crede"; dimpotrivă, despre cei care numai cu numele sunt credincioși, Sfântul spune "prin cuvinte afirmă că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl neagă prin faptele lor" (Omilia 26, 9).

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire