pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Pius al V-lea (1504-1572)
Papă

30 aprilie (calendarul latin)

În ziua de 7 octombrie 1571, armatele creștine scufundau în apele mării, la Lepanto, puternica și până atunci nebiruita flotă a turcilor. Din acea zi a început decăderea imperiului otoman. Pius al V-lea este numit Papa victoriei de la Lepanto, nu pentru că ar fi fost un războinic, ci pentru că datorită autorității și prestigiului său personal a reușit să potolească neînțelegerile dintre statele europene și să le unească într-o "sfântă alianță" care să se opună înaintării amenințătoare a forțelor turcești. În ziua de 7 octombrie 1571, spre seară, Papa Pius al V-lea dă ordin să se tragă toate clopotele din Roma și invită pe credincioși să aducă mulțumire lui Dumnezeu pentru victoria obținută. Pe atunci nu existau mijloacele de comunicare rapidă pe care le avem noi astăzi, și Papa, după ce petrecuse toată ziua rugându-se Rozariul Maicii Domnului, a avut, pentru o fracțiune de secundă, viziunea sfârșitului triumfal al luptei.

Înainte de a fi ales Papă, în anul 1566, Pius al V-lea se numea Michele Ghisleri. El s-a născut în 1504, în localitatea Bosco Merengo, din Italia; la vârsta de 14 ani a intrat în mănăstirea călugărilor dominicani și după pregătirea cuvenită a fost sfințit preot. Dovedind calități cu totul excepționale, străbate pe rând toate treptele ierarhice: profesor, stareț de mănăstire, superior provincial, inchizitor la Como și Bergamo, Episcop, Cardinal, mare inchizitor, Episcop de Mondori și apoi Papă. Titlul de inchizitor poate să îl facă antipatic în ochii omului de astăzi, dar trebuie ținut cont de faptul că procurorii acelor timpuri se numeau inchizitori și erau aleși de obicei, din rândul clerului. Într-adevăr, Pius al V-lea a fost un Papă incomod, așa cum sunt toți acei care vor să reformeze moravurile decăzute ale unei societăți; dar este un titlul de mare cinste pentru el, acela de a fi stârpit simonia și nepotismul din Curia Romană.

Pius al V-lea a avut și misiunea enorm de grea de a duce la îndeplinire hotărârile Sinodului Ecumenic Tridentin (sinod ținut în orașul Trento, din nordul Italiei, între anii 1545-1563, cu scopul de a promova o reformă autentică a Bisericii); astfel a restaurat obligația rezidenței pentru Episcopi, clauzura pentru călugări, celibatul și sfințenia vieții pentru preoți, vizitele pastorale ale Episcopilor, dezvoltarea misiunilor, corectarea cărților liturgice, cenzura publicațiilor privitoare la credință și moravuri. Disciplina aspră pe care Sfântul Pontif o cerea de la toți membrii Bisericii a fost și norma permanentă a vieții sale personale. Mai întâi ca Episcop și Cardinal, apoi în calitate de Papă, a trăit viața ascetică a unui călugăr cerșetor. Foarte apropiat de cei mici, cu dragoste de părinte față de lumea simplă, a arătat o severitate de neclintit față de cei care loveau în unitatea Bisericii; astfel, nu a ezitat să o excomunice pe regina Angliei, Elisabeta I (1558-1603) și să decreteze destituirea ei, deși era conștient de urmările tragice pe care gestul său avea să le abată asupra credincioșilor catolici englezi.

Pius al V-lea moare la 1 mai 1572, la vârsta de 68 de ani. Creștinătatea a plâns pe un păstor mare și sfânt. Mormântul, chiar îndată după moarte, a fost venerat cu pietate. În 1712, Pius al V-lea a fost declarat în mod oficial Sfânt și sărbătoarea i-a fost fixată la 5 mai. Noul calendar îl comemorează în ziua de 30 aprilie.

* * *

Pius este un supranume atributi de romani împăraților și persoanelor care dovedeau un respect deosebit și o afecțiune vie față de zei și de religie; respectul și afecțiunea se îndreptatu și spre persoanele sau lucrurile care au o strânsă legătură cu divinitatea, în primul rând părinții - de aici pietatea filială - și apoi ființa umană în general, privită ca operă supremă a lui Dumnezeu. Pietatea autentică imprimă o notă de bunătate și delicatețe. Creștinii au reluat acest nume, cu gândul de a le reaminti datoria de respect și iubire față de Tatăl ceresc. Conform obiceiului din vechime, doisprezece Papi, la alegerea lor, și-au luat supranumele de Pius: între aceștia trei sunt înscriși în catalogul sfinților: Pius I (+155) la 11 iulie; Pius al V-lea (1501-1572) la 30 aprilie; și Pius al X-lea (1935-1914) la 21 august. Pius al V-lea ne-a reamintit că adevărata pietate se dovedește nu numai prin efuziuni delicate ale inimii, dar și în energia de a îndepărta ceea ce umbrește sfințenia și bunătatea lui Dumnezeu. Sănătatea individuală și socială au trebuință nu numai de hrana pregătită și oferită de mâini delicate, dar și de bisturiul mânuit cu energie și cu dragoste. Aceasta a fost misiunea Sf. Pius al V-lea.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire