pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Gema Galgani (1878-1903)
fecioară

11 aprilie (calendarul latin)

Istoria acestei sfinte, atât de aproape de timpul nostru și de viața obișnuită a marii majorități a oamenilor, pare de necrezut, din cauza unor fenomene neobișnuite ce s-au petrecut în decursul scurtei sale existențe pământești. În unele perioade a avut de suferit chinuri și maltratări înspăimântătoare, a căror cauză rămânea ascunsă celor din preajma ei. Diavolul i se arăta câteodată sub înfățișarea duhovnicului ei și-i sugera acțiuni obscene; uneori lua chipul unui înger luminos; când era demascat, se transforma într-o mare flacără roșie, lăsând pe pământ un pumn de cenușă. Alteori o lovea crunt, lăsând-o culcată la pământ în nesimțire, unde cei din casă o găseau tumefiată și cu oasele dislocate.

Dar Dumnezeu a întări-o în acea luptă prin prezența adesea sensibilă a lui Isus, a Preacuratei Fecioare Maria și a îngerului său păzitor.

Dând ascultare poruncii duhovnicului său, ne istorisește ea însăși modul cum s-a petrecut întipărirea rănilor Domnului nostru Isus Cristos în trupul ei: "Era în seara de 8 iunie 1899, când, deodată, am simțit în suflet o nespusă durere pentru păcatele mele... Apare Isus, cu rănile de la mâini, de la picioare și de la coastă deschise; din ele nu mai ieșea sânge, ci ca niște flăcări de foc care s-au îndreptat spre mine și mi-au atins mâinile, picioarele și inima. Am simțit că mor...".

Rănile produse se deschideau în fiecare săptămână, începând de joi seara la orele 20 până vineri la orele 15; în tot acest timp ea se afla în stare de extaz. În fața unor astfel de fenomene misterioase devenite curând obiect de curiozitate și de atentă cercetare, oamenii din Lucca, unde locuia acum Gema, au formulat o expresie foarte potrivită: "copila harului". Era într-adevăr o copilă maturizată mult prea devreme, crescută în focul durerii.

Fiică a farmacistului din Camigliano, provincia Lucca, Italia, la vârsta de 8 ani și-a pierdut mama și a rămas ca să aibă grijă de cei șapte frați ai săi. La puțini ani după aceasta, a murit și tatăl. Între timp, a fost vindecată în chip miraculos de o boală de oase, de care suferea de multă vreme. A cerut să fie primită într-o mănăstire, dar dorința nu i s-a împlinit. Atunci, o familie nobilă din orășelul Lucca, familia Mateo Gianini, a luat-o în casa lor, în timp ce frații ei au fost luați în grijă de rudele familiei. În casa Gianini a dus o viață retrasă, senină și ascultătoare față de directivele părintelui său spiritual și ale surorilor călugărițe pasioniste, care s-au oferit să se ocupe de ea. Folosindu-se de mănuși, ascundea cu grijă semnele care arătau participarea ei la suferințele lui Cristos.

Manifestările neobișnuite ce se petreceau în sufletul și în viața ei au devenit cunoscute dincolo de marginile cartierului și ale orașului în care locuia. Mulți dintre cei care treceau pragul casei unde se afla ea, mânați doar de simpla curiozitate, ieșeau cu sufletul zguduit, și adesea total schimbat.

Boala pe care o avusese în copilărie a revenit; era o maladie osoasă care o făcea să sufere îngrozitor. A înțeles că se apropie de culmea Calvarului ei. În adâncul inimii însă considera că încă nu a suferit destul pentru a răspunde deplin la chemarea și misiunea de a fi asociată pătimirii lui Cristos. Dar s-a lăsat cu totul în voia lui Dumnezeu, și în dimineața zilei de 11 aprilie 1903, Sâmbăta Sfântă a acelui an, după ce în viața ei de nenumărate ori se rugase pentru mântuirea atâtor păcătoși, rostește ultima rugăciune: "...Acum, Isuse al meu, îți încredințez sufletul meu!"

Admirăm pe oamenii care se oferă să suporte durerile și riscurile unor tratamente dureroase, în vederea descoperirii și testării anumitor medicamente; și le suntem recunoscători. Există suflete mari și nobile care se oferă lui Dumnezeu ca prin ele Dumnezeu să arate oamenilor câtă puritate, frumusețe și bunătate este în ființa omului atunci când se descătușează de lanțurile egoismului, ale senzualității și ale trufiei. Gema este unul dintre aceste suflete mari: o admirăm și îi suntem recunoscători.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire