pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Alberto Hurtado Cruchaga (1901-1952)

Alberto Hurtado Cruchaga s-a născut în Viña del Mar, Chile, la 22 ianuarie 1901. Tatăl său a murit când el avea 4 ani. Mama sa a trebuit să vândă în pierdere modesta lor proprietate pentru a putea plăti datoriile familiei. În consecință, Alberto și fratele lui au trebuit să locuiască la rude și s-au mutat adesea dintr-o familie în alta. Astfel de la o vârstă fragedă a experimentat ce înseamnă să fii sărac, fără locuință și la mila celorlalți. A obținut o bursă la Colegiul Iezuit din Santiago. Aici a devenit membru al Frăției Preasfintei Fecioare și a dobândit un viu interes pentru săraci, petrecând timp cu ei în cele mai mizerabile cartiere, în fiecare duminică după-amiază.

Când și-a încheiat studiile la colegiu în 1917, Alberto a dorit să devină iezuit, dar a fost sfătuit să aștepte pentru a avea grijă de mama și de fratele său mai mic. Lucrând după-amiaza și seara, a reușit să îi întrețină; în același timp, a studiat dreptul la Universitatea Catolică. În această perioadă, și-a menținut grija pentru săraci și a continuat să îi viziteze în fiecare duminică. Serviciul militar obligatoriu a întrerupt studiile sale, dar după ce și-a satisfăcut stagiul militar și-a obținut diploma la începutul lunii august 1923.

La 14 august 1923, a intrat în noviciatul Societății lui Isus în Chillan. În 1925 a mers la Cordoba, Argentina, unde a studiat științele umaniste. În 1927 a fost trimis în Spania pentru a studia filozofia și teologia. Însă din cauza desființării ordinului iezuit în Spania în 1931, a mers în Belgia și a continuat să studieze teologia la Louvain. A fost hirotonit preot aici la 24 august 1933, iar în 1935 a obținut doctoratul în pedagogie și psihologie.

S-a reîntors în Chile în ianuarie 1936. Aici și-a început activitatea de profesor de religie la Colegiul Sf. Ignațiu și de pedagogie la Universitatea Catolică din Santiago. I-a fost încredințată Frăția Preasfintei Fecioare pentru studenți, și i-a implicat pe aceștia în predarea catehismului pentru săraci. A condus frecvent zile de reculegere și a oferit îndrumare spirituală la mulți tineri, însoțindu-i pe unii dintre ei în răspunsul lor la vocația la preoție și contribuind la formarea multor creștini laici.

În 1941, pr. Hurtado a publicat cea mai cunoscută cartea a sa: "Este Chile o țară catolică?". În același an i s-a cerut să preia rolul de asistent pentru Mișcarea de Tineret a Acțiunii Catolice, la început în cadrul Arhidiecezei de Santiago și mai apoi la nivel național. A îndeplinit aceste roluri cu spirit de inițiativă, dedicare și jertfă. În octombrie 1944, în timpul unor zile de reculegere, s-a simțit îndemnat să facă apel la cei care îl ascultau să se gândească la numeroșii săraci ai orașului, în special la numeroșii copii ai străzii din Santiago. Această cerere a primit un răspuns prompt și generos. A fost începutul inițiativei pentru care pr. Hurtado este cunoscut în mod special: o formă de activitate caritativă care a asigurat nu numai adăpost ci și un mediu ca de familie pentru cei lipsiți de locuință: "El Hogar de Cristo" - Casa lui Cristos.

Cu ajutorul contribuțiilor de la binefăcători și cu colaborarea unor laici angajați, pr. Hurtado a deschis prima casă pentru copii; aceasta a fost urmată de o casă pentru femei și apoi una pentru bărbați. Casele s-au înmulțit și au luat o nouă dimensiune; în unele case existau centre de reabilitare, în altele școli de meserii și așa mai departe. În 1945 pr. Hurtado a vizitat Statele Unite pentru a studia mișcarea Orașul Băieților și a analiza cum poate fi adaptată la propria lui țară. Ultimii șase ani ai vieții sale au fost dedicați dezvoltării a diferite forme în care poate exista și funcționa "El Hogar".

În 1947 pr. Hurtado a înființat Asociația Sindicală Chileană pentru a promova o mișcare sindicală inspirată de învățătura socială a Bisericii. Între 1947 și 1950, pr. Hurtado a scris trei importante lucrări: despre sindicate, despre umanismul social, și despre ordinea socială creștină. În 1951 a fondat Mensaje, un binecunoscut periodic iezuit care explică doctrina Bisericii.

Cancerul pancreatic l-a adus, în câteva luni, la sfârșitul vieții sale. În mijlocul durerilor, era auzit adesea spunând: "Sunt bucuros, Doamne". A murit la 18 august 1952. Apostolatul său a fost o expresie a iubirii personale pentru Cristos Domnul. A fost caracterizat de o mare iubire pentru copiii săraci și abandonați, un zel luminat pentru formarea laicilor, și un sentiment viu al dreptății sociale creștine. Pr. Hurtado a fost beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea la 16 octombrie 1994.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire