pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Matilda (895 c. - 968)
regină

14 martie (calendarul latin)

Sfânta Matilda a fost soția regelui Henric I, numit Păsărarul, care în anul 919 a luat în stăpânire regatul Germaniei, rupt nu de multă vreme din marele imperiu alcătuit de Carol cel Mare; urmașii lui Henric I, dinastia Ottonilor, au dus regatul pe culmea strălucirii, ajungând să se considere urmași ai imperiului roman de apus.

Henric a avut trei fii: Otto, Henric și Bruno. Mai înainte de a muri, în 936, a desemnat ca urmaș al său pe Otto, în timp ce Matilda l-ar fi preferat și l-a susținut pe Henric. Pentru acest motiv, regina văduvă a fost silită să se retragă în mănăstire, iar toate bunurile ei au fost puse sub control, motivându-se că risipea prea mult în acte de binefacere. În multe icoane, Sfânta Matilda este reprezentată ținând într-o mână o biserică, iar în cealaltă o pungă cu bani; din această pungă ies râușoare de monede, pe care regina plină de generozitate le împărțea săracilor; adesea, ea însăși, îmbrăcată în haine schimbate, mergea să-i viziteze în colibele cele mai sărăcăcioase.

Bogata moștenire de care dispunea a folosit-o alinând suferințele, ajutând pe cei lipsiți și întemeind mănăstiri, alături de care ea s-a îngrijit să fie ridicate și școli pentru popor. Ea însăși nu știa să citească și să scrie, ca și Carol cel Mare cu un secol mai înainte, dar a voit să dea supușilor săi exemplu, așezându-se pe băncile școlii alături de copiii mici și trudindu-se împreună cu ei să descopere tainele abecedarului. Matilda era născută în anul 895 din familia contelui Ludovic de Westfalia; ea a fost crescută de o mătușă care se numea tot Matilda și era stareță la mănăstirea din Herford. La vârsta de patrusprezece ani, când s-a căsătorit cu Henric, duce de Saxonia și apoi rege al Germaniei, era pe deplin pregătită pentru îndeplinirea grelelor sarcini ce o așteptau. Inteligentă și activă, s-a dovedit demnă să stea alături de suveranul războinic, străduindu-se cu armele carității să repare nedreptățile și cu tactul unei inimi pline de omenie să potolească asprimea luptelor pentru do

mnie, mai întâi pe lângă soțul ei, și apoi pe lângă cei doi fii, Otto și Henric.

În iubirea ei deosebită față de Henric, a dovedit că pentru ea rațiunile inimii aveau mai mare greutate decât rațiunile de stat. Ea nu a încetat să intervină până când nu a reușit să împace pe cei doi frați; în anul 947, regele Otto a acordat fratelui său Henric ducatul Bavariei. După ce a cucerit teritoriile Italiei, în anul 962 Otto I este încoronat împărat al imperiului roman de apus de către Sfântul Părinte Papa și Germania devine, pentru o lungă perioadă, națiune conducătoare în Europa. Văzându-și copiii așezați în rosturile lor și trăind în pace, Matilda își ia rămas bun de la fiul ei Bruno, numit cel sfânt și devenit arhiepiscop de Colonia, și se retrage la mănăstirea din Nordhausen, apoi la cea din Quedlinburg, unde a murit la 14 martie 968 - și a fost înmormântată alături de soțul ei. În scrierile rămase din acea epocă ea este numită deseori sfântă, "femeie de o pietate admirabilă, ideal de regină-creștină".

* * *

Asupra înțelesului pe care îl are numele "Matilda", specialiștii au păreri diferite; părerea mai răspândită vede în acest nume apropierea a două cuvinte germanice vechi: math = onoare, și hild = luptă: astfel, Matilda ar însemna o persoană care și-a dobândit sau își apără onoarea prin luptă. Un înțeles frumos, care ne poate aduce aminte de îndemnul insistent al Sfântului Pavel de a ne îmbrăca cu armele dreptății și a trăi ca fii ai luminii.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire