pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Marin (sec. III)
ostaș - martir

3 martie (calendarul latin)

"În timp ce Biserica se afla în pace pe tot întinsul pământului..." - cu aceste cuvinte istoricul Eusebiu (267-340) începe istorisirea martiriului lui Marin, un ofițer nobil și bogat din armata imperială, care din dragoste pentru credința sa a ales mai bine moartea de martir, în localitatea Cezareea din Palestina.

Timpul de pace despre care vorbește Eusebiu este perioada de liniște ce a urmat edictului dat de împăratul Galienus în anul 260, edict ce acorda creștinilor un statut de toleranță. Este evident că nu toți guvernatorii au fost de acord cu politica de destindere inițiată de împărat, de vreme ce în diferite părți ale imperiului au avut loc acte de represiune; acesta este și cazul nobilului Marin și a senatorului Asteriu, pe care "Martirologiul Roman" îi amintește împreună, dându-le titlul de martiri.

Iată ce ne istorisește Eusebiu. La Cezareea, în Palestina, era vacant un post de centurion; acest post îi revenea lui Marin. I s-a comunicat înaintarea în grad și el era în așteptarea momentului când avea să i se înmâneze ramura de viță de vie, simbol al gradului de centurion roman. Dar erau și alți ofițeri care râvneau gradul de centurion. Unul dintre cei mai îndârjiți pretendenți a depus la tribunal o adresă prin care arăta că, potrivit unor legi mai vechi, Marin nu are dreptul să ocupe posturi de răspundere în imperiul roman, deoarece, fiind creștin, avea să refuze a aduce jertfe în cinstea împăratului.

Judecătorul, un oarecare Acheus, nemulțumit de această intervenție supărătoare, l-a întrebat pe Marin ce religie ține. Răspunsul ostașului a fost limpede și prompt: "Sunt creștin".

Judecătorul i-a dat trei ore de gândire. Ieșind din clădirea tribunalului, Marin îl întâlnește pe Episcopul Teoctist, care, după ce a aflat despre situația în care se afla, l-a luat de mână și au pornit spre biserică. Intrând în sfântul lăcaș, l-a condus la picioarele altarului; i-a cerut să privească sabia pe care o purta și apoi i-a arătat cartea Sfintei Evanghelii: "Alege!" - îi spune calm bătrânul Episcop. Marin, fără nici o șovăire, își întinde mâna spre Sfânta Evanghelie. "Să rămâi deci al lui Dumnezeu, îi spuse venerabilul bătrân, să fii cu Dumnezeu, și întărit de harul său ține drumul pe care l-ai ales. Mergi în pace!".

Cele trei ore de gândire au luat sfârșit. Marin se întoarce la tribunal, și în fața judecătorului își proclamă credința "cu un și mai mare curaj". A fost de ajuns aceasta, și fără altă judecată este condamnat la moarte prin decapitare. Sentința a fost executată imediat. De față era și senatorul Asterius, care, mișcat de curajul tânărului ofițer, s-a apropiat și a luat pe spate trupul martirului, cu gândul de a-i face o demnă înmormântare, bine știind că gestul său îl va compromite. De fapt - adaugă Rufin, traducătorul lui Eusebiu, aproape în aceeași clipă Asterius a împărțit onoarea de a fi martir.

***

Numele Marin, cu o formă feminină Marina, este foarte răspândit; el provine din adjectivul latin: marinus, -a -um = marin, aparținând de apele mării. În mod inexact este considerat ca o variantă masculină a numelui Maria. După cum am văzut, la 1 ianuarie, numele Maria are o altă origine. Amintindu-ne de culoarea apelor mării, de frământările valurilor, de întinsul fără margini al mării, numele de Marin poate reîmprospăta gândul că suntem doar călători pe o mare adesea învolburată, în drum spre portul unde ne așteaptă Tatăl ceresc și frații noștri mai înainte ajunși acolo. Moartea de martir este una din căile sigure, care scurtează drumul spre port. Sfântul Marin a făcut o alegere înțeleaptă.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire