pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Emma (?-1040)
văduvă

19 aprilie (calendarul latin)

Două sunt sfintele care au purtat acest nume: Emma de Gurk (Austria) și Emma de Saxonia (Germania). Viața lor este asemănătoare în unele privințe: amândouă au trăit în același veac - veacul al XI-lea; amândouă erau din familii nobile; amândouă au fost căsătorite, dar rămânând văduve încă din tinerețe, și-au folosit averile pentru ajutorarea color săraci, iar ele și-au închinat viața rugăciunii, faptelor de binefacere și de pocăință aspră. Emma din Austria a întemeiat două mănăstiri, și a murit la 27 mai 1045; Emma de Saxonia murise cu cinci ani mai înainte, la 19 aprilie 1040. În mănăstirea Sf. Liutger din Werden, lângă Dusseldorf, o localitate foarte depărtată de Saxonia, se păstrează intactă mâna dreaptă a Sfintei Emma, ajunsă acolo într-un mod până acum inexplicabil.

Un cronicar german din timpul acela, Adam din Bremen, în cartea sa "Istoria bisericească", amintește de "nobilissima senatrix Emma" - "foarte nobila doamnă senatoare Emma", sora lui Meinwerk, Episcop de Paderbon și soția contelui Liutgero din Saxonia. Rămânând văduvă, tânără și frumoasă, bogată și fără copii, nu a voit să se căsătorească a doua oară, ci a rămas hotărâtă într-un nou program de viață, dăruită cu totul operelor de binefacere.

Plină de generozitate în a veni în ajutorul altora și a le oferi din belșug darul său, a rămas totdeauna aspră și necruțătoare cu ea însăși; astfel a reușit să ajungă la desăvârșirea creștinească în condiția foarte dificilă de văduvă, expusă la mii de curse viclene din partea rudelor mai apropiate sau mai depărtate, deoarece o știau fără sprijin și râvneau la bogățiile ei.

Sfântul Bernardin de Siena, într-o cuvântare înflăcărată adresată văduvelor creștine, spunea: "Ești tânără? Ține-ți trupul în frâu cu frânele disciplinei. Vreau să înveți a trăi ca și o călugăriță. Fii sinceră față de tine însăți. Vrei bărbat? Mergi și căsătorește-te, în numele Domnului, și liniștește-te. Dar nu vei găsi deplina mângâiere. De aceea, eu nu văd o cale mai bună decât să rămâi o văduvă adevărată, și să slujești lui Dumnezeu cum vei putea mai bine în tot timpul vieții tale". Emma a preferat această cale pentru a ajunge la desăvârșire, calea cea mai grea și mai rar urmată. Mâna ei, ajunsă până la noi intactă după nouă secole și jumătate de la moartea acestei sfinte cu un nume atât de proaspăt și grăitor, este un semn distinctiv al virtuții sale principale: generozitatea. O generozitate activă, dovedită prin fapte mai mult decât prin cuvinte.

Adevărată mireasă a lui Cristos, l-a slujit pe mirele ei ceresc prin rugăciune și facere de bine, meritându-și dragostea și prețuirea nu doar a unui soț, ci a milioane de creștini care de mai mult de nouă secole o cinstesc cu un cult public. Trupul său, lipsit de mâna dreaptă de care am amintit, se odihnește în catedrala din Bremen.

Ema, cu un singur m, este un diminutiv de la Emanuela sau de la alte prenume. Emma, cu doi m, ca nume independent provine din limba germană veche și este forma feminină a unui nume care însemna: aparținând zeului Irmin, zeul forței. În toate limbile există multe nume care exprimă o legătură a omului cu divinitatea: aceste nume se numesc teoforice. Pentru creștini, chiar dacă astfel de nume provin din mitologii, ele pot aminti legătura sufletului omenesc cu Treimea dătătoare de viață. Creștinul știe însă, și Sfintele Emma au fost conștiente de acest lucru, că legătura omului cu Dumnezeu se realizează nu prin nume, ci prin fapte: "Nu cel care-mi zice mie Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerului, ci acela care împlinește voia Tatălui Meu".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire