pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Lidvina (1380-1439)

Deși astăzi este un nume puțin cunoscut și folosit, viața Sfintei Lidvina din Schiedam (Olanda) este o pagină vie a Evangheliei Răscumpărării, izvor de lumină și încurajare. Era unica fată într-o familie săracă și numeroasă; se născuse în ziua de Florii a anului 1380. Frații și întreg satul admirau înfățișarea ei care an de an devenea tot mai frumoasă și în curând s-au convins că sufletul îi era și mai frumos, deoarece simțea un fel de repulsie firească față de orice cuvânt și atitudine necuviincioasă.

La vârsta de 15 ani, în ziua de întâmpinarea Domnului, se duce cu prietenele la patinaj; cade pe ghiață și-și frânge o coastă. Cu toate îngrijirile medicilor, se deschide o rană care cu timpul devine tot mai mare și mai adâncă. Lidvina nu mai poate mișca decât capul și brațul stâng. Îndelungata ședere în pat i-a provocat alte răni; intervine și o foarte supărătoare durere de ochi. Părinții se sting din viață și cumnata, soția fratelui care a luat-o în îngrijire, îi face multe supărări. Când auzea cântările și veselia tinerilor care treceau prin fața casei, nu se mai putea stăpâni; plângând în hohot își blestema soarta și cu glas sufocat se ruga de cei din jur să o îngroape de vie.

Au trecut 3-4 ani de când era pironită pe patul făcut din doagă de butoi, deoarece nu mai putea suporta sub ea nici un fel de saltea. Într-o zi, o vizitează un călugăr, Pr. Ioan Pot, care îi vorbește îndelung și adânc despre suferințele și moartea lui Isus; cuvintele lui păreau raze pătrunzătoare, care, trecând prin noroiul puroiului și gurile ca de peșteră înfiorătoare ale rănilor, aduceau la lumină grămezi de aur prețios, strălucitoare. Bunul călugăr îi recomandă să încerce a se gândi mai mult la suferințele Răstignitului de pe Calvar.

Încetul cu încetul Lidvina descoperă și înțelege misterul Crucii; rănile ei, din ce în ce mai multe și mai mari, nu i se mai par lovituri ale morții, ci deschizături prin care scoate comori de har și binecuvântare pentru ea și pentru întreaga omenire. Dumnezeu o favorizează cu mângâieri extraordinare; zi de zi urmărește pe Isus de la naștere până la Golgota, ca și cum ar fi lângă El; descrie locurile pe unde trece și persoanele pe care le întâlnește. Altă dată vizitează, în duh, Roma, și vorbește: despre biserici, catacombe, străzi, pe care nu le-a văzut niciodată, mai exact decât cei care au fost acolo. Se fac verificări ale celor spuse de Lidvina și se constată că sunt întru totul exacte.

Spre patul "crucificatei din Schiedam" se îndreaptă oameni simpli, fețe bisericești și capete încoronate din toată Europa: prin rănile ei vorbea Dumnezeu. Nu primește nici un dar de la nimeni; se mulțumește cu ceea ce fratele și cumnata îi dau din sărăcia lor. De fapt, de haine nu mai avea nevoie, iar hrana ei, de mulți ani, era doar Sfânta Împărtășanie; în schimb, din inima ei, de pe buzele ei, curgeau râuri de lumină și de pace. Și aceasta timp de peste treizeci de ani.

În ziua de 14 aprilie 1439, fiind a treia zi de Paști, toți au mers la biserică. La întoarcere au găsit-o pe Lidvina dormind somnul păcii. Soarele Învierii lumina blând grădina de trandafiri a rănilor primite și purtate cu dragoste pentru Cristos și pentru omenire.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire