pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ermenegild (? - 585)
martir

Prin părțile unde astăzi se află Spania, în veacul al VI-lea s-a așezat un popor războinic și lacom de pradă, vizigoții. Aceștia, de neam germanic, coborâseră din părțile Suediei și Norvegiei și un anumit timp au locuit pe malul Dunării, în actuala Muntenie. Aici au fost încreștinați de marele misionar Ulfilas, care a format alfabetul numit gotic și a tradus în limba lor Sfânta Scriptură. Ei au primit creștinismul sub forma ereziei ariene. Ulterior, au trecut Dunărea, au ajuns în Galia, Italia și Africa, unde au întemeiat unele regate, care nu au durat mult. În cele din urmă, regele Clodoveu al Francilor îi alungă dincolo de munții Alpi, în Spania. O parte din populația pe care au găsit-o acolo aparținea credinței catolice; de asemenea și francii primiseră creștinismul în formă catolică. Chiar în familiile domnitoare de multe ori se aflau amestecați catolici și ariani; între ei se iveau mari și dese certuri ce adesea se transformau în războaie și omoruri.

Ermenegild, fiul lui Atanagild, rege al Vizigoților, era arian, deși mama lui bună, Teodosia, fusese catolică. Murindu-i mama, tatăl se căsătorește cu Goswinta, o ariană "turbată"; Ermenegild însă ia în căsătorie pe Ingonda, o prințesă catolică. Între mama vitregă și soție s-a ivit o ură atât de mare, încât Goswinta, nereușind să o "convertească" cu vorba bună pe nora ei, într-una din zile o bate crunt, o dezbracă și o cufundă în apa unui lac, pentru a o re-boteza după ritualul arian. În această situație, Ermenegild și soția lui sunt trimiși la Sevilia, unde era episcop Sfântul Leandru, fratele Sfântului Isidor. Ermenegild îmbrățișează religia catolică și pune la cale un plan de răsturnare a tatălui său, chemând în ajutor pe bizantini și suevi. Planul este descoperit, Ermenegild se predă și este aruncat în închisoarea din Valencia, apoi transferat la Tarragona. Aici are loc ultimul act al vieții sale agitate. În ziua de Paști a anului 585, 25 martie, tatăl lui Ermenegild trimite un episcop arian ca să-i ducă Sfânta Împărtășanie. Ermenegild refuză să renunțe la credința catolică și nu primește Sfânta Împărtășanie din mâna episcopului eretic; este executat pe loc, conform ordinului dat de tatăl său; pentru acest motiv moartea lui este considerată un martiriu; Papa Sixt al V-lea, în 1586, a fixat comemorarea lui în ziua de 13 aprilie.

S-ar putea ca amintind aceste întâmplări întunecate și sângeroase, din locuri și timpuri foarte îndepărtate, să ne gândim că nu ne privesc pe noi; totuși, ele ne ajută să înțelegem mai clar cuvintele apostolului Iacob: "De unde vin războaiele, și de unde certurile dintre voi? Nu, oare, de aici, din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?... Unde este pizmă și intrigă, acolo este neorânduială și orice rău". Aceste porniri acționează și astăzi ca și atunci, și tot la fel, adesea se ascund sub mantia zelului pentru credință și dreptate. Ermenegild devine martir și sfânt în momentul în care renunță de a lovi și primește cu demnitate lovitura de moarte; îl putem considera un frate al tâlharului de pe cruce.

* * *

Numele Ermenegild a fost foarte obișnuit în vechime la popoarele germanice, având în înțeles două elemente lăudabile: ermin = mare, grandios, puternic, și gild = valoros, de preț (înrudit cu gelten = a valora). Ermenegild s-a dovedit grandios, valoros nu când uneltea împotriva tatălui, ci atunci când de dragul adevărului a ales moartea.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire