pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Profetul Zaharia (sec. VI îC)
6 septembrie (calendarul latin)
8 februarie (calendarul bizantin)

Către sfârșitul captivității babilonice a poporului ales (587-517 înainte de Cristos), Dumnezeu i-a ridicat pe profeții Ageu și Zaharia, care i-au pregătit sufletește pe evrei la eliberarea din robie, reconstruirea Templului din Ierusalim și refacerea vieții religioase și sociale. Zaharia, al cărui nume înseamnă "Dumnezeu își aduce aminte", este profetul cel mai des amintit în Noul Testament, după profetul Isaia, și penultimul dintre profeții numiți minori, care, spre deosebire de profeții mari - Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel -, au lăsat în urma lor o operă scrisă de proporții reduse. Zaharia a fost chemat la misiunea de profet în același an cu Ageu, în 520; activitatea lui profetică a durat, probabil, până la terminarea reconstruirii templului din Ierusalim. Prin viziuni și parabole, el a vestit chemarea lui Dumnezeu la pocăință, aceasta fiind condiția necesară pentru împlinirea făgăduințelor divine: "Așa zice Domnul Sabaot: «Întoarceți-vă către mine, zice Domnul Sabaot, și atunci mă voi întoarce și eu către voi»" (Zah 1,3). Profețiile lui Zaharia privesc viitorul poporului renăscut al lui Israel, viitorul apropiat și viitorul mesianic. A sosit timpul pentru arătarea bunăvoinței Domnului față de Israel: se fac pregătirile pentru reconstituirea Templului și încep lucrările de reconstruire a Ierusalimului și a celorlalte cetăți ale lui Iuda, iar popoarele care s-au bucurat de distrugerea lor vor fi pedepsite.

Zaharia atrage atenția, îndeosebi, asupra caracterului spiritual al renașterii lui Israel, asupra sfințeniei ce trebuie realizată progresiv, o dată cu refacerea materială. Lucrarea divină a sfințirii sufletelor va ajunge la desăvârșire în împărăția lui Mesia; această renaștere este rodul exclusiv al iubirii lui Dumnezeu și al atotputerniciei sale: "Așa grăiește Domnul Sabaot: «Iată, Eu voi izbăvi poporul meu din țările de la răsărit și din țările de la apus. Și îi voi duce înapoi, și ei vor locui în mijlocul Ierusalimului, și ei îmi vor fi mie popor, iar eu le voi fi Dumnezeu, în credincioșie și dreptate»" (Zah 8,7-8). Legământul cuprinzând promisiunea mesianică făcută regelui David urmează a fi împlinit în orașul Ierusalim: "Bucură-te, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, împăratul tău vine la tine, drept și biruitor; smerit, și călare pe măgar (asin), pe mânzul asinei" (Zah 9,9). Profeția se va împlini cuvânt cu cuvânt în intrarea solemnă a lui Isus în orașul sfânt, Ierusalim. Asinul, prin contrast cu calul folosit în război, simbolizează mesajul de pace al regelui Mesia: "El va vesti popoarelor pacea, și împărăția lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare, de la Eufrat și până la marginile pământului" (Zah 4,9-10). Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de poporul său este strâns unită cu o deschidere totală față de celelalte popoare, chemate și ele să facă parte din împărăția mesianică. "Ce fericire și ce belșug va fi atunci Grâul îi va veseli pe tineri, și vinul dulce, pe tinere" (Zah 9,17). În această profeție, evident mesianică, se întrevede Sfânta Euharistie, pâinea și vinul devenite Trupul și Sângele Domnului.

Zaharia, fiul lui Barahia, era născut în Galaad și făcea parte din tribul lui Levi; la bătrâne, s-a întors din Caldeea în Țara Sfântă, unde a săvârșit multe minuni și a făcut profeții cu un conținut apocaliptic, privind sfârșitul lumii și judecata divină, atât judecata particulară, cât și cea universală. Se pare că a murit la o vârstă înaintată și a fost îngropat în mormântul profetului Ageu.

* * *

Astăzi foarte rar întâlnit, numele personal Zaharia este des amintit în Sfânta Scriptură, deoarece a fost purtat de un rege al Israelului, de profetul revenirii din robie, de tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, și de alții. În limba ebraică, este format din două părți: numele lui Dumnezeu, Iahve, și un cuvânt care înseamnă a-și aduce aminte. Zaharia înseamnă, exprimat pe larg: "Domnul și-a adus aminte de rugăciunea mea îndelungată" - și numele acesta era dat copiilor născuți după îndelungate rugăciuni. Martirologiul Roman amintește și un St. Zaharia, papă, comemorat la 22 martie, precum și doi sfinți Martiri cu acest nume.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire